

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Autor: Irina Turcu
Codul civil reglementează mandatul fără reprezentare ca fiind contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de terți obligațiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat.
Una din formele mandatului fără reprezentare o constituie contractul de comision.
Astfel, contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului și în numele comisionarului, care acționează cu titlu profesional, în schimbul unei remunerații numită comision.
Conform prevederilor legale, contractul de comision se poate încheia în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată, în funcție de cum convin părțile contractante.
Din contractul de comision izvorăsc două categorii de raporturi juridice: cele dintre comitent și comisionar și cele dintre comisionar și terț.
În baza reglementărilor Codului civil, comisionarul are obligația să respecte întocmai instrucțiunile exprese primite de la comitent. Cu toate acestea, comisionarul se poate îndepărta de la instrucțiunile primite de la comitent numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: nu este suficient timp pentru a se obține autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii; se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, și-ar fi dat autorizarea; îndepărtarea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental natura și scopul sau condițiile economice ale împuternicirii primite. În situația în care comisionarul se îndepărtează de la instrucțiunile comitentului, comisionarul are obligația să îl înștiințeze pe comitent de îndată ce este posibil.
Comisionarul are dreptul la o remunerație din partea comitentului. Această remunerație poate fi sub forma unei sume fixe ori a unui procent, calculându-se la valoarea operațiunilor rezultate din actele încheiate de comisionar. Dacă s-a stabilit cuantumul comisionului, acesta se determină după regulile contractului de mandat, respectiv în acord cu prevederile speciale ale legii, uzanțelor ori, în lipsa acestora, după valoarea serviciilor prestate.
Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terțul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite. Dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează chiar dacă terțul nu execută obligația sa ori invocă excepția de neexecutare a contractului.
Conform Codului civil, comitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terțul. În acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ținând cont de diligențele depuse și de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării.
Din punct de vedere al răspunderii comisionarului, acesta nu răspunde față de comitent în cazul în care terțul nu își execută obligațiile decurgând din act. Cu toate acestea, conform reglementărilor Codului civil, își poate lua expres obligația de a garanta pe comitent de executarea obligațiilor terțului, situație în care, în lipsă de stipulație contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special “pentru garanție” sau “pentru credit” ori un alt asemenea comision stabilit prin convenția lor sau, în lipsă, de către instanță, care va ține cont de împrejurări și de valoarea obligației garantate.
Totodată, mai menționăm și faptul că, pentru creanțele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenție asupra bunurilor acestuia, aflate în detenția sa, având preferință față de vânzătorul neplătit.
Pentru orice alte detalii și clarificări privind acest subiect, vă stăm la dispoziție la Camera de Comerț și Industrie Iași.