Reglementări legale privind concurența în afaceri (partea I)

Autor: Adina Sardare

În actuala noastră legislație, concurența în mediul de afaceri este reglementată  prin:
– Legea nr. 21/1996 a concurenței, republicată;
– Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare;
– Regulamentul din 28 februarie 1997 privind acordarea exceptării, pe categorii de înțelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicția prevăzută la <LLNK 11996    21 10 202   5 50>art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996;
– Ordonanța de Urgență nr. 39/2017 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenței nr. 21/1996.

Aceste norme legale reglementează:
1. Actele si faptele incriminate și sancționate.
2. Autoritățile competente pentru aplicarea legii.
3. Activitățile interzise prin lege:
– Practicile anticoncurențiale;
  – Abuzul de poziție dominantă;
– Concentrarea economică.
4. Concurența neloială.

1. Actele și faptele incriminate și sancționate de lege

Actele și faptele incriminate de lege sunt acelea care au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, săvârșite de agenți economici sau asociații de agenți economici – persoane fizice sau juridice – de cetățenie, respectiv de naționalitate română sau străină sau de organe ale administrației publice centrale sau locale.

2.  Autoritățile competente pentru aplicarea legii

a) Consiliul Concurenței este organism autonom care administrează și pune în aplicare Legea concurenței (nr. 21/1996), ce are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor

b) Guvernul, care intervine în sectoarele economice sau pe piețele unde concurenta este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul unei legi sau datorita existentei unei poziții de monopol. Intervenția Guvernului, în această situație, se face, în principal, cu avizul Consiliului Concurenței.

3.  Activitățile interzise prin lege sunt:

3.1.  Practicile anticoncurențiale

a)  Potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1996, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici sau asociații de agenți economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între aceștia care urmăresc:

– fixarea concertată a prețurilor de vânzare și cumpărare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiții comerciale inechitabile;

– limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării tehnologice sau investițiilor;

– împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări și achiziții sau pe alte criterii;

– aplicarea, în privința partenerilor comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând unora dintre ei un dezavantaj în poziția concurențială;

– condiționarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor clauze stipulând prestații suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

–  participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitații sau forme de concurs de oferte;

–  eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau împiedicarea accesului pe piață a acestora.

Ex. Acordurile de distribuție pot fi considerate ilegale dacă producătorii obligă distribuitorii să îşi decoreze magazinele într-un anumit fel sau să îşi instruiască personalul într-un anumit mod. Pe de altă parte, aceste acorduri ies din sfera ilegalului, adică pot fi autorizate, în măsura în care asigură condițiile necesare pentru a prezenta sau vinde produsele, pentru a oferi clienților consiliere personalizată sau pentru a preveni situațiile în care un distribuitor profită de pe urma eforturilor promoționale ale unui concurent.

b) Înțelegerile, deciziile de asociere sau practicile nu sunt interzise dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile:

– efectele pozitive prevalează asupra celor negative sau compensează restrângerea concurentei;

–  beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părțile la respectiva înțelegere, decizie de asociere sau practici concertate;

– eventualele restrângeri ale concurenței sunt indispensabile pentru obținerea avantajelor scontate iar părților nu li se impun restricții nejustificate;

– înțelegerea, decizia de asociere sau practica concertată nu dă părților posibilitatea de a înlătura concurența de pe o parte substanțială a pieței produselor sau serviciilor la care se referă;

– înțelegerea, decizia de asociere sau practica concertată contribuie în mod semnificativ la:  îmbunătățirea produselor sau serviciilor, crearea de noi produse sau identificarea modalităților noi, mai bune, de a pune produsele respective la dispoziția consumatorilor.

Atenție! Exceptările de felul celor enumerate mai sus se acordă prin dispensă a Consiliului Concurenței, pentru cazuri individuale de înțelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, sau prin decizie de exceptare, pentru categoriile de înțelegeri, decizii de asociere ori practici concertate stabilite prin Regulamentul din 28 februarie 1997 al Consiliului Concurenței privind acordarea exceptării, pe categorii de înțelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicția prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 și anume:

–  acorduri pentru distribuție exclusivă;

–  acorduri pentru cumpărare exclusivă;

–  acorduri de cercetare-dezvoltare;

–  acorduri de specializare;

–  acorduri pentru transfer de tehnologie și/sau know-how;

–  acorduri de franciză;

–  acorduri de distribuție, service și piese de schimb în perioada de garanție și post garanție, pentru autovehicule;

–  acorduri în domeniul asigurărilor.

3.2. Abuzul de poziție dominantă 

(Ex. Comisia Europeană a câștigat un proces, care a durat aprox. 10 ani, cu compania Microsoft, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),  obligând-o la plata unei amenzi de aprox. 500 milioane de euro. Comisia Europeană a adoptat o decizie, prin care a constatat ca Microsoft a incalcat art. 82 din Tratatul CE, săvârșind un abuz de poziție dominantă pe piața IT și a aplicat o amenda de 497 de milioane de euro).

Aceste practici constau, în special, în:

– impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari;

– limitarea producției, distribuției sau dezvoltării tehnologiei în dezavantajul consumatorilor;

– aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;

–  condiționarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor clauze stipulând prestații suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acelor contracte;

– practicarea unor prețuri excesive sau a unor prețuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenților sau vânzarea la export sub costul de producție cu acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate consumatorilor interni;

–  exploatarea stării de dependență economică în care se găsește un client.

Precizare:

Prevederile Legii nr. 21/1996 în materia practicilor anticoncurențiale și a abuzului de poziție dominantă nu se aplică agenților economici:

a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe una dintre aceste piețe;

b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;

c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%.

3.3. Concentrarea economică

Sunt interzise concentrările economice care, pot ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziții dominante, potrivit art. 11 din legea concurenței.

Consiliul Concurenței adoptă, prin regulamente și instrucțiuni, criteriile după care se apreciază compatibilitatea unei concentrări economice cu un mediu concurențial normal, procedura de notificare, de acordare de derogări, termene, documente necesare etc.

Concentrările economice pot fi admise, sub rezerva respectării, în mod cumulat, a următoarelor condiții:

– prin concentrarea respectivă sa crească eficiența economică, să fie ameliorată producția, distribuția, progresul tehnic ori competitivitatea de export;

– efectele favorabile ale concentrării să compenseze efectele nefavorabile ale restrângerii concurenței;

– de avantajele rezultate să profite într-o măsură rezonabilă și consumatorii, în special prin prețurile reale mai reduse.

Prevederile Legii nr. 21/1996 cu privire la concentrările economice se aplică agenților economici implicați în operațiune a căror cifră de afaceri totală cumulate depășește echivalentul în lei a 10.000.000 euro și când cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat, pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro.

Concentrările economice care depășesc pragul de 10.000.000 euro, în echivalent lei, sunt supuse controlului Consiliului Concurenței și trebuie notificate acestuia.

Ex. Consiliul Concurenței a sancționat o companie activă pe piața comercializării cu amănuntul în principal a produselor din categoria IT, comunicații, electronice și electrocasnice, comercializare prin intermediul platformelor de comerț electronic, cu aproximativ 1,6 milioane de lei pentru punerea în practică a unei concentrări economice – o preluare, înainte de a fi autorizată de autoritatea de concurență.

Precizări:

Răspunderea pentru actele anticoncurențiale este civilă, contravențională sau penală.

Contravențiile se constată și se sancționează de către inspectorii de concurență din cadrul Consiliului Concurenței.

Acțiunea penală în cazul infracțiunilor se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale sau a altei organizații profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenței.

În materialele următoare, vom completa aceste informații cu subiectul concurenței neloiale, respectiv faptele pe care legea le consideră acte de concurență neloială, sancțiuni, răspundere.