Reglementări legale privind concurența în afaceri (partea a II-a)

Autor: Adina Sardare

După ce am analizat, într-un material anterior, legislația și unele aspecte relevante care privesc concurența în mediul de afaceri, respectiv actele și faptele incriminate și sancționate, activitățile interzise prin lege, cu referire la practicile anticoncurențiale, abuzul de poziție dominantă și concentrarea economică, în cele ce urmează vom aborda subiectul concurenței neloiale.

Potrivit legislației aplicabile concurenței comerciale, toți participanții la raporturile comerciale au obligația de a-și exercita activitatea cu bună credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale. Într-un mediu concurențial normal este necesar să primeze interesul consumatorilor, care trebuie să aibă acces la produse și servicii de calitate, ca urmare a liberei și loialei concurențe, dar și al comercianților.

Toate actele și faptele considerate practici de concurență neloială sunt incriminate de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, actualizată, care instituie, încă de la art. 1, principiul loialității în conduita comercianților.

Pentru clarificarea sensurilor și semnificațiilor măsurilor de combatere a concurenței neloiale, se impune să relevăm importanța concurenței loiale în schimburile comerciale.

Principiile care guvernează cadrul juridic în care se realizează concurența comercială sunt:

1. Concurența este liberă, fiind protejată de stat

2. Principiul proporționalității

Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, republicată, prevede că în cazul în care agenții economici participă la o grupare realizată pe cale convențională prin acord, înțelegere, pact, protocol, contract și altele asemenea și în această formă se săvârșesc acte sau fapte care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, dispozițiile legii se aplică fiecărui agent economic, ținând seama de principiul proporționalității.

3. Prețurile și tarifele se stabilesc în mod liber

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, republicată, prețurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor se determină în mod liber, prin concurență, pe bază de cerere și ofertă, cu excepția activităților cu caracter de monopol sau cele practicate în cadrul unei activități economice prevăzute prin lege, a căror prețuri și tarife se stabilesc și se ajustează cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

4. Interzicerea practicilor anticoncurențiale

Este principiul prevăzut de art. 5 din legea concurenței și analizat în materialul anterior.

5. Principiul competenței Consiliului Concurenței

Consiliul Concurenței este organismul autonom care administrează și pune în aplicare Legea concurenței și are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor

6. Restabilirea situației anterioare

În cazul unor practici abuzive de natură să afecteze desfășurarea concurenței, Consiliul Concurenței va dispune măsuri având ca scop restabilirea situației anterioare și prevenirea repetării abuzului.

Atunci când aceste principii de bază ale economiei funcționale de piață sunt încălcate, în defavoarea consumatorului, ne aflăm în prezența concurenței neloiale.

Prin urmare, în funcție de instrumentele legale sau ilegale utilizate de către participanții la raporturile comerciale, putem încadra concurența, ca și fenomen economic, în categoria concurenței loiale sau în cea a concurenței neloiale.

Concurența loială se caracterizează prin utilizarea de către comercianți a unor a acte și fapte de comerț, în acord cu uzanțele comerciale cinstite, în condițiile accesului liber pe piață. Concurența neloială se caracterizează prin folosirea unor mijloace reprobabile în activitatea comercială pentru atragerea clientelei.

Constituie fapte de concurență neloială, în sensul Legii nr. 11/1991, privind combaterea concurenței neloiale, și se sancționează cu amenda “practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață”.

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale enumeră, la art. 2 pct. 2, actele și faptele de concurență neloială, precizându-se sancțiunile contravenționale sau penale aplicabile, în raport de gravitatea faptelor comise, astfel:

a) este considerată ca fiind contrară uzanțelor comerciale cinstite denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;

b) constituie practică de concurență neloială deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;

Exemplu:

Printr-o decizie din 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția comercială, a fost admisă acțiunea formulată de către recurenta-reclamantă împotriva foștilor angajați, persoane fizice, prin care li s-au imputat săvârșirea contravenției de concurență neloială prin deturnarea clientelei acesteia, prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă, în cadrul funcțiilor deținute anterior, fiind întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii juridice a autorilor pârâți.

Recurenta-reclamantă a făcut dovada că pârâții, persoane fizice, au fost angajații săi, ocupându-se în exclusivitate de comercializarea anumitor produse aflate în portofoliul său de activitate.

Mai mult decât atât, unul dintre pârâți, în calitate de manager, a semnat o clauză de confidențialitate și concurență neloială, în sensul respectării confidențialității tuturor operațiilor, documentelor încheiate pentru comercializarea produselor, inclusive informații despre produse, date financiare, intenții de afaceri, proceduri și poziții de piață, angajându-se la respectarea clauzei de confidențialitate și după încetarea acestui contract.

Pârâții, persoane fizice, în calitate de agent comercial și de manager al societății recurente, au avut acces la toate datele privind aceste produse, inclusiv, prețurile practicate și aria de desfacere cu clienții cumpărători.

Prin probele administrate, s-au dovedit manoperele de cooptare a clientelei și că practicarea unor prețuri mai mici a condus la deturnarea acestora.

Intenția deturnării clientelei, prin uzanțe necinstite, rezultă și din faptul că cei doi pârâți au trimis oferte de preț, cu mult timp în urmă, când încă erau angajații recurentei-reclamante, iar în aceiași perioadă firma unuia dintre pârâți comercializa aceleași produse, facturile fiind semnate de către acesta, asociat al acestei firme și angajat al societății reclamante.

Astfel, a fost dovedită deturnarea clientelei, atâta timp cât partenerii săi tradiționali au devenit clienții pârâților înaintea desfacerii contractelor de muncă, iar cifra de afaceri rezultată din comercializarea produselor a scăzut simțitor, în timp ce cifra de afaceri a firmei pârâte a crescut în aceiași perioadă de timp.

c) sunt considerate actele și faptele de concurență neloială toate practicile care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață

Această ultimă categorie de practici comerciale neloiale, cea des întâlnită, conține o condiție suplimentară celorlalte tipuri de acțiuni, respectiv aceea că practicile în cauza produc sau pot produce pagube, nu doar comercianților împotriva cărora sunt îndreptate, ci oricăror participanți la piață, deci inclusiv consumatorilor.

Conținutul faptelor considerate ca fiind contravenții în domeniul concurenței neloiale este cel prevăzut expres și limitativ prin Legea 11/1991, dar și prin Legea 21/1996.

Astfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea concurenței neloiale, constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, încălcarea cu vinovăție a prevederilor punctelor a) și b) mai sus menționate.

Aceste contravenții se sancționează cu:

1) amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravențiile săvârșite de persoane juridice;

2) amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravențiile săvârșite de persoane fizice.

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată, stabilește și definește noțiunea de contravenție, modalitatea de reglementare, precum și actele normative de stabilire și sancționare al contravențiilor. Tot prin acest act normativ se consacră principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor, asigurându-se astfel, protecția legală a persoanelor fizice și juridice care pot fi subiecte ale răspunderii contravenționale numai după ce au săvârșit una sau mai multe fapte definite ca fiind contravenții și prevăzute ca atare, cu sancțiune, printr-un act normativ.

De asemenea, tot art. 4 alin. 3 din lege mai prevede că este săvârșită o contravenție, sancționată cu amendă, prin oricare dintre faptele prevăzute expres și limitative în acest text (cu condiția de a nu fi considerate, potrivit legii penale, ca fiind infracțiuni) și anume:

a) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 3 indice 4;

b) furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă în timpul inspecțiilor desfășurate;

c) refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecții desfășurate potrivit prevederilor art. 3 indice 4 ;

d) nerespectarea măsurilor impuse de către Consiliul Concurenței potrivit prevederilor art. 3 indice 1 alin. (2) lit. a) și b).

Săvârșirea de către persoane juridice a contravențiilor prevăzute mai sus se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei iar săvârșirea de către persoanele fizice a acestor contravenții se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei.

Trebuie menționat însă faptul că, în toate cazurile de săvârșire a unei contravenții prevăzute de legea concurenței neloiale și menționate mai sus, stabilirea sancțiunii se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite în ultimii 2 ani de către persoana fizică sau juridică în cauză, iar termenul de prescripție pentru sesizarea faptelor de concurență neloială este de 3 ani de la data săvârșirii contravențiilor.

Contravențiile se constată de către inspectorii de concurență din cadrul Consiliului Concurentei, care aplică și amenda.

Potrivit prevederilor art. 5 din lege, sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă șase categorii de fapte, considerate de legiuitor a se situa sub incidența legii penale, astfel:

a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

Exemplu:

Printr-o Sentință penală pronunțată în 2012, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea și interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate. De asemenea, inculpatul a fost condamnat cu închisoare și interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială. Cele două pedepse aplicate au fost contopite, inculpatul fiind obligat să execute pedeapsa cea mai grea.

În prezenta cauză, s-a reținut că în data de 30.06.2011, lucrători din cadrul I.J.P.F. M. au oprit în trafic autoturismul condus de taximetristul D.M. ce se deplasa pe raza municipiul Drobeta Turnu Severin și l-au identificat pe învinuit, deținând, în vederea comercializării, un număr de 40 produse cosmetice (parfumuri) susceptibile a fi contrafăcute, fără a deține documente care să dovedească proveniența mărfurilor.

În cauză, s-a solicitat reprezentanților legali și titularilor drepturilor de marcă să comunice dacă produsele reținute de la învinuit sunt originale sau contrafăcute. Pe rând, reprezentanții legali și titularii drepturilor de marcă au formulat plângere prealabilă pentru fiecare parte vătămată pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, precizând că produsele cosmetice (parfumurile) sunt contrafăcute și nu au fost produse și comercializate cu acordul titularilor de marcă. Aceștia s-au constituit părți civile împotriva învinuitului, estimând și un prejudiciu material și moral provizoriu.  

Cum vinovăția inculpatului în comiterea acestor fapte a fost dovedită cu ansamblul probelor administrate în cauză – în faza de urmărire penală (probe pe care inculpatul și le-a însușit prin declarația dată în instanță) – inculpatul a fost condamnat.

b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informații confidențiale în legătură cu acestea, transmise autorităților competente în scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi;

c) divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului comercial de către terți, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

e) folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (1) din Codul penal a secretelor comerciale de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

f) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.   

În concepția Legii nr. 11/1991, subiectul activ al infracțiunii, adică autorul infracțiunii, este întotdeauna calificat, prin calitatea specială pe care o are în viața comercială. Astfel, autorul acestei infracțiuni este fie comerciantul, fie salariatul comerciantului, aflat în exercițiul atribuțiilor specifice de serviciu, ce îi sunt stabilite de către comerciant prin fișa postului.

Potrivit art. 7, orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a unei practici de concurență neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței.

Competența materială, în prima instanță, pentru judecarea infracțiunii de concurență neloială revine, potrivit art. 7 al Legii 11/1991, tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.

Daca vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare iar acțiunea penală  pentru faptele prevăzute de art. 5 se pune în mișcare la plângerea părții vătămate, la sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale ori la sesizarea persoanelor împuternicite ale Consiliului Concurenței.

Precizări:

Legea se aplică actelor și faptelor săvârșite pe teritoriul României, precum și celor săvârșite în afara teritoriului țării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.

Neexercitarea activității comerciale cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală. Răspunderea civila și cea contravențională pot aparține și persoanei juridice.

Daca fapta este săvârșită de un salariat în cursul exercitării atribuțiilor sale de serviciu, comerciantul răspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite.

Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloiala săvârșite.

Odată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanța poate obliga la publicarea hotărârii în presa, pe cheltuiala făptuitorului.

Dispozițiile de mai sus se aplică și persoanelor fizice sau juridice străine care săvârșesc acte de concurență neloială pe teritoriul României.