Protecția intereselor economice ale consumatorilor în contractele de adeziune (partea I)

Autor: Adina Sardare

În prezent, protejarea drepturilor consumatorilor constituie o preocupare tot mai intensă, concretizându-se prin adoptarea a numeroase reglementări legale speciale aplicabile în raporturile juridice dintre comercianți și consumatori. Dintre acestea amintim:

• Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor 
• Ordinul nr. 505/2014 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre prestatorii de servicii de plata care desfasoara operatiuni de plata prin intermediul ATM-urilor.
• Ordonanța de urgență nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
• Ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 392/2013 privind stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produse de panificație pe teritoriul României
• Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori
• Legea nr. 202/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă 
• Ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor
• Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor
• Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora
• Ordinul nr. 164/2011 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către societățile financiare bancare și nebancare
• Ordonanța nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți
• Ordonanța de urgență nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori 

Art. 2 pct. 2 al Ordonanței nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor definește consumatorul ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Această definiție legală permite delimitarea noțiunii de consumator. Astfel, numai o persoană fizică, individual sau în cadrul unei asociații, poate avea calitatea de consumator și poate astfel beneficia de protecția oferită de lege. Noțiunea de consumator este destul de cuprinzătoare, desemnând persoanele fizice care intră în relații contractuale cu comercianții, ce își desfășoară activitatea în diverse domenii, de la comercializarea unor produse alimentare sau a unor produse de folosință îndelungată, până la prestarea unor servicii financiare, imobiliare, de transport, etc.

Adoptarea unor modalități specifice de ocrotire la drepturilor consumatorilor se impune, date fiind condițiile încheierii contractelor și poziția mai puțin avantajoasă pe care consumatorul o deține în raport cu comercianții sub aspect economic și juridic.

Un loc central în cadrul măsurilor destinate protejării consumatorilor îl ocupă cele privind asigurarea libertății de decizie a acestora la momentul încheierii contractului, în acest scop fiind reglementate regimul clauzelor abuzive cuprinse în contractele încheiate între comercianți și consumatori, obligația de informare, precum și dreptul consumatorilor de a se retrage din contractul încheiat cu comercianții.

Despre calificarea clauzelor și practicilor abuzive cuprinse în contractele încheiate între comercianți și consumatori, precum și sancțiunile aplicate acestor clauze abuzive am vorbit în materialul dedicat disciplinei contractuale în raporturile juridice ale profesioniștilor.

Astfel, în cazul în care, printr-o înțelegere expresă sau tacită, agenții economici ce își desfășoară activitatea pe piața relevantă a unui produs sau serviciu introduc clauze abuzive în contractele de adeziune ce le încheie cu consumatorii, nu s-ar putea considera că există libertatea de opțiune a consumatorului, neputând fi invocat, prin urmare, nici principiul consensualismului. Se creează, astfel, un dezechilibru evident între contraprestațiile cocontractanților, impunându-se protecția intereselor părții mai slabe din contract, prin intervenția statului care să sancționeze agentul economic ce a acționat abuziv.

Prin urmare, în orice contract în care una dintre părți este un consumator, acesta are posibilitatea să invoce mijloace legale în scopul obținerii protecției drepturilor sale ce au fost încălcate de către agentul economic, cu excepția clauzelor contractuale rezultate din dispoziții cu caracter imperativ de natură statutară sau reglementară ori din prevederi sau principii ale convențiilor internaționale la care România este parte.

Un astfel de exemplu ar fi: Convenția din 1956, la care România este parte, privind transportul internațional rutier de mărfuri (CMR) – aceasta urmează a se aplica în ceea ce privește condițiile și clauzele contractuale ale unui contract de transport internațional de mărfuri, chiar dacă o clauză contractuală ar putea să apară ca abuzivă.

Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor nu definește și nici nu folosește conceptul de clauză abuzivă în contractele încheiate cu consumatorii.

Ordonanța menționează, însă, la art. 3, principalele drepturi ale consumatorilor, astfel:

a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele legitime;

b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la piețe care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate;

d) de a fi despăgubiți pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;

e) de a se organiza în asociații de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.

În acord cu drepturile consumatorilor menționate la art. 3, și art. 10 din același act normativ menționează o serie de drepturi pe care le au consumatorii în momentul încheierii contractelor, respectiv:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

d) de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;

e) de a li se asigura service-ul necesar și piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părți;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului

g) de a sesiza asociațiile de consumatori și organele administrației publice asupra încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și de a face propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor;

h) de a fi notificați în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităților sau oricăror altor costuri, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;

i) de a fi notificați cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungește în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei opțiuni de prelungire a valabilității acestuia.   

În raport cu aceste prevederi, dacă într-un contract sunt impuse consumatorilor anumite clauze abuzive, ele încalcă drepturile consumatorilor și agentul economic va trebui să suporte sancțiunile corespunzătoare. Evaluarea unei clauze ca fiind abuzivă se va face luând în considerare natura bunurilor sau serviciilor ce face obiectul contractului, ca și a tuturor circumstanțelor legate de încheierea contractului. În cazul în care o anumită clauză este susceptibilă de mai multe înțelesuri, va prevala întotdeauna interpretarea în favoarea consumatorului, asemenea regulii din Codul civil în materia vânzării.

În materialul următor vom analiza noi aspecte referitoare la autoritățile competente să acționeze în vederea protejării drepturilor consumatorilor, precum și sancțiunile și măsurile destinate protejării consumatorilor în ceea ce privește asigurarea libertății de decizie a acestora la momentul încheierii contractului.