Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Autor: Alina Grădinariu
În articolele precedente am abordat domeniile restaurantelor, pizzeriilor, cafenelelor precum și saloanelor de înfrumusețare din punctul de vedere al avizelor, autorizațiilor necesare înființării/declarării punctului de lucru, precum și al normelor igienico-sanitare obligatorii a fi respectate.
Vom puncta mai jos alte câteva aspecte ce nu trebuie neglijate chiar de la demararea afacerii, și anume:
A. Atunci când ne referim la ambianță, nu doar modul în care spațiul este decorat este important, ci și utilizarea unei muzicii ambientale, prin intermediul diferitelor surse ce pot fi utilizate în acest scop (radio, TV, PC etc). Legea nr. 8/1996 (*republicată*) privind dreptul de autor și drepturile conexe, reglementează comunicarea în spațiu public a muzicii ambientale (exemplu: în cadrul salonului de înfrumusețare, a unui restaurant, pizzerii, loc de joacă). Pentru a fi cât mai expliciți, ar trebui să arătăm ce se înțelege prin ”comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental” din punctul de vedere al legiuitorului, și anume ”comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, indiferent de modalitatea realizării comunicării prin prezentarea directă de către interpreți ori prin întrebuințarea de mijloace electroacustice sau electronice (televizoare, receptoare radio, combine muzicale, PC, CD-player, instalații de amplificare și orice alte aparate de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale), cu scopul de a crea ambianța pentru desfășurarea oricărei alte activități ce nu necesită utilizarea operelor muzicale.”
„Comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ este cea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoțește alte acțiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc., în spații închise sau deschise.” – deci vă recomandăm să acordați atenție prevederilor Legii nr. 8/1996 (*republicată*) dacă utilizați muzica ambientală.
Prin comunicare publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale se înțelege ”comunicarea acestora în spații accesibile publicului, indiferent de modalitatea realizării comunicării (întrebuințarea de mijloace mecanice sau electroacustice precum instalații de amplificare, aparatură de redare a înregistrărilor audiovizuale precum echipamente video, televizoare, echipament informatic etc).”
Pentru a evita sancțiunile contravenționale în ceea ce privește încălcarea prevederilor legale cu privire la comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental sau lucrativ, vă recomandăm să solicitați reprezentanților Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) orice informație pe care ar trebui să o dețineți înainte de a reda, prin interpretare directă de către artiști sau prin orice alt mijloc tehnic, piese ale unor artiști în cadrul unor acțiuni sau în mod curent, în activitatea de zi cu zi.
B. Atunci când ne referim la instalarea în incinta punctului dumneavoastră de lucru (salon de înfrumusețare, restaurant, pizzerie, cafenea, magazin etc.) a unui sistem de supraveghere video, vă recomandăm să nu uitați că acest fapt trebuie să fie semnalat prin intermediul unei pictograme care să conțină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă și poziționată la o distanță rezonabilă de locurile unde sunt amplasate echipamentele de supraveghere video.
Când vorbim despre monitorizarea video, trebuie să înțelegem de ce înregistrările video sunt considerate date cu caracter personal. Cităm din European Data Protection Supervisor care arată că ”atâta timp cât înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere pot duce la identificarea unor persoane, atunci ele pot fi clasificate ca date personale.” De ce? Pentru că înregistrările video pot releva nu doar informații despre identitatea unei persoane, ci și informații despre locul în care se afla o persoană și activitatea pe care acea persoana o întreprinde și tocmai de aceea European Data Protection Supervisor ne arată că este nevoie ca și înregistrările video ale camerelor de supraveghere să se bucure de aceleași drepturi de protejare a datelor cu caracter personal.
Deci, care ar fi condițiile în care putem monta camerele de supraveghere? O primă condiție este cea de a semnala obligatoriu prezența camerelor video, pentru ca orice persoană să poată decide singură dacă dorește sau nu să fie identificată, ca persoană, moment al zilei, locație, anturaj etc. O altă condiție este ca sistemele de supraveghere să fie instalate doar de firmele licențiate de Poliția Română, în baza dispozițiilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, dar și în concordanță cu Decizia nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video. Montarea sistemelor de supraveghere prevede însă printre altele și interzicerea montării camerelor în spații unde ar putea atenta la intimitatea unei persoane, precum cabine de probă, vestiare, toalete și altele similare. Când se dorește supravegherea video a angajaților la locul de muncă, conform Legii nr. 190/2018, aceasta nu poate fi realizată de către angajator decât dacă reușește să demonstreze că este singura soluție pentru buna funcționare a afacerii sale și după ce și-a informat obligatoriu în mod explicit și argumentat angajații despre camerele instalate.
Perioada de stocare a datelor nu poate depăși 30 de zile. Există însă și excepții de la termenul de 30 de zile, bazate pe o argumentare temeinică și motivată din partea angajatorului.
Subliniem că ceea ce trebuie reținut este că fiecare scop al colectării datelor/imaginilor etc. trebuie menționat și că nu mai este suficient să fie precizat clientului un mesaj general de tipul: “în scopuri de marketing” sau “în scopul îmbunătățirii experienței” atunci când ne decidem să folosim imaginea/datele pentru a demonstra ca businessul nostru are succes, că produsele noastre sunt căutate, că serviciile noastre sunt de calitate. Fiecare mod de utilizare a informațiilor trebuie amintit și trebuie liber consimțit de către utilizator, deci atenție când sunteți tentați să postați pe pagina dumneavoastră de internet imagini cu tot ceea ce poate să aducă atingere drepturilor unei persoane, imagine, identificarea individului din punct de vedere al locației și momentului din zi, anturajul în care se află etc.
Publicarea fotografiei unei persoane constituie prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanei în cauză. În conformitate cu legislația specială în materia prelucrării datelor personale (Legea nr. 677/2001), persoanele vizate au dreptul să se opună prelucrării datelor lor (în cazul de față, utilizarea imaginii), putând obliga pe cel care publică imaginile în cauză să le șteargă. În măsura în care persoana vizată suferă o vătămare morală, iar încetarea utilizării imaginii nu este suficientă pentru a acoperi această vătămare, instanța de judecată poate obliga pe autorul utilizării să plătească daune morale. În plus, refuzul de a șterge imaginile relevante conform dispozițiilor instanței poate atrage obligarea celui în cauză să plătească o amendă stabilită pe zi de întârziere până la conformarea cu decizia instanței de judecată.
Rețelele de socializare au și condiții proprii referitoare la distribuirea de fotografii, inclusiv cele în care sunt portretizate persoane. În cele ce urmează vom analiza situația particulară a distribuirii fotografiilor pe Facebook, fiind rețeaua de socializare cu cei mai mulți utilizatori și, deci, cea mai reprezentativă.
Politica Facebook este, în linii mari, că utilizatorii sunt răspunzători pentru legalitatea conținutului postat. Cu titlu special, Standardele Comunității Facebook prevăd faptul că înainte să distribui conținut pe Facebook trebuie să te asiguri că ai dreptul să faci acest lucru, și totodată că nu trebuie să publici informațiile personale ale altor persoane dacă nu ai consimțământul acestora, ceea ce înseamnă că fiecare utilizator în parte trebuie să aibă consimțământul persoanelor fotografiate pentru a le distribui pe Facebook. Facebook are implementate și remedii pentru situațiile în care cerințele indicate nu sunt respectate. Mai exact, persoanele care se consideră lezate prin publicarea unor imagini fără acordul lor, au la îndemână posibilitatea raportării imaginilor. În cazul în care raportarea se întemeiază pe încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, exista două opțiuni: solicitarea ca utilizatorul să șteargă imaginea, sau raportarea către Facebook pe motiv că imaginea încalcă drepturile persoanei vizate. În cel de-al doilea caz dacă, în urma verificării, Facebook constată că într-adevăr au fost încălcate Standardele Facebook, atunci va înlătura imaginea respectivă fără a solicita implicarea utilizatorului care a distribuit imaginea.
Curtea de Apel Mureș a decis că „rețeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate cu o căsuță poștală electronică”, iar profilul personal pe Facebook „chiar dacă este accesibil doar prietenilor adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre „prieteni” putând distribui informațiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul îl cunoștea”. Cu alte cuvinte, în opinia instanței nici setarea de audiență limitată la prieteni nu modifică publicitatea conținutului distribuit, pentru simplul motiv că oricare dintre acei prieteni poate redistribui conținutul în cauză. Raționamentul este însă discutabil pentru că, în cazul redistribuirii de către un prieten (B) unei poze pe care titularul (A) a distribuit-o prietenilor săi, redistribuirea lui B va fi vizibilă numai prietenilor comuni ai celor doua persoane (care aveau acces la conținutul cu pricina după prima distribuire), pentru toți ceilalți prieteni doar ai lui B apărând cel mult un mesaj care anunță că respectivul conținut nu este disponibil. Totuși, din motivarea Curții de Apel Mureș putem întrevedea și posibila rezolvare a problemei: dacă titularul restricționează audiența, în așa fel încât din punct de vedere tehnic să dispară posibilitatea redistribuirii, ar rezulta că acel conținut nu mai are caracter public.
Vă recomandăm să țineți cont de dispozițiile Regulamentului nr. 679/ 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și de obligațiile care potrivit acestei prevederi vă revin atunci când decideți să folosiți pe diverse canale de socializare în scopuri publicitare imaginea unei persoane fără consimțământul prealabil al acesteia. Astfel, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv prin distribuiri pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate.
Ce reprezintă consimțământul? Din jurisprudența instanțelor, cităm ”Consimțământul ar trebui acordat printr-o acțiune neechivocă care să constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoștință de cauză și clară a acordului persoanei vizate pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, ca de exemplu o declarație făcută în scris, inclusiv în format electronic, sau verbal. Acesta ar putea include bifarea unei căsuțe atunci când persoana vizitează un site, alegerea parametrilor tehnici pentru serviciile societății informaționale sau orice altă declarație sau acțiune care indică în mod clar în acest context acceptarea de către persoana vizată a prelucrării propuse a datelor sale cu caracter personal. Prin urmare, absența unui răspuns, căsuțele bifate în prealabil sau absența unei acțiuni nu ar trebui să constituie un consimțământ. Consimțământul ar trebui să vizeze toate activitățile de prelucrare efectuate în același scop sau în aceleași scopuri. Dacă prelucrarea datelor se face în mai multe scopuri, consimțământul ar trebui dat pentru toate scopurile prelucrării. În cazul în care consimțământul persoanei vizate trebuie acordat în urma unei cereri transmise pe cale electronică, cererea respectivă trebuie să fie clară și concisă și să nu perturbe în mod inutil utilizarea serviciului pentru care se acordă consimțământul.”
Deci, o importantă schimbare adusă de noile norme GDPR este faptul că un consimțământ implicit nu mai este suficient; utilizatorul trebuie să accepte în mod activ și conștient modul în care datele lui vor fi prelucrate și are dreptul să își retragă acest consimțământ la fel de ușor cum l-a acordat. Nerespectarea GDPR (General Data Protection Regulation) poate atrage după sine amenzi foarte mari, de până la 4% din cifra de afaceri.
C. Amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate
Despre amplasarea mijloacelor de publicitate (afiș, banner, ecran publicitar, firmă, mesh, panou sau steag publicitar etc.) pe domeniul public sau pe proprietatea privată, putem spune că aceasta se realizează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Prevederile legale stabilesc cadrul care ”stă la baza exercitării activității de amplasare a mijloacelor de publicitate în localități, inclusiv în zona drumurilor publice din România, în vederea asigurării condițiilor pentru un cadru construit coerent, armonios, sigur și sănătos, pentru protecția valorilor mediului natural și antropic, pentru prezervarea calității peisajului și a cerințelor privind asigurarea calității în construcții.”
În conformitate cu prevederile Codului Fiscal, operatorul economic este obligat să achite o taxă a cărui cuantum diferă de la o primărie la alta, pentru amplasarea mijloacelor de publicitate. În cazul în care apelați la servicii de reclamă și publicitate în baza unui contract sau a unui alt tip de înțelegere, încheiată cu altă persoană juridică, veți datorează plata taxei pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. Excepție de la această taxă, fac serviciile de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale.
Ar fi oportun să completăm cu faptul că pe fațada spațiilor comerciale de la parterul imobilelor de locuit se pot amplasa, alături de firme, și alte mijloace de publicitate, numai cu acordul proprietarilor și cu respectarea prevederilor referitoare la autorizarea și executarea firmelor. ”Publicitatea amplasată pe fațada unui spațiu comercial se va diferenția față de firmă prin culoare, formă sau dimensiune” (art. 20 alin. 2 din legea 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate).
Conținutul și modul de transmitere a informațiilor, din mesajul publicitar, vor fi stabilite prin protocol încheiat între proprietarii ecranelor publicitare și autoritățile administrației publice locale, respectiv alte instituții abilitate ale statului.
Pe trotuarele/spațiile pietonale cu o lățime de cel puțin 2,00 m se pot amplasa panouri publicitare mobile pliante, având ca scop promovarea comercială, comunicarea de tarife sau acțiuni promoționale, specifice activității desfășurate de salonul de înfrumusețare, în următoarele condiții:
a) dimensiunile maxime ale panoului vor fi de 0,50 m x 0,90 m;
b) amplasarea panoului este permisă numai în dreptul spațiului destinat activității care face obiectul publicității și numai pe durata programului zilnic de funcționare a acestuia. (art. 33 din legea 185/2013)
Dacă pentru a fi mai vizibilă existența dumneavoastră doriți să vă inscripționați vehiculele cu texte publicitare ori alte asemenea, trebuie să țineți cont de următoarele: vehiculele special echipate în scopuri de publicitate, prin lipirea de afișe, montarea de panouri sau inscripționarea cu texte publicitare ori altele asemenea, vor putea fi autorizate să circule pe teritoriul localității cu condiția obținerii avizului pentru publicitate temporară, pe o durată determinată și pe un traseu stabilit de autoritatea administrației publice locale, conform prevederilor conținute în avizul pentru publicitate temporară. Este interzisă staționarea vehiculelor publicitare pe drumurile publice sau în locurile vizibile dinspre acestea. Vehiculele special echipate în scopuri de publicitate nu vor circula în convoi mai mare de două mașini și cu o viteză mai mare decât jumătate din viteza admisibilă pe tronsonul de stradă.
Deci, pentru a nu încălca prevederile art. 226 alin. (1) din Noul Cod Penal: „Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.” este obligatoriu să aveți consimțământul persoanei expuse, în scris, inclusiv în format electronic, sau verbal.
Totuși, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare.
Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări.
Fotografierea și utilizarea imaginilor cu activități private desfășurate în locuri publice sunt legale numai dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credință. Aceasta impune existența unui interes legitim care să justifice fotografierea și utilizarea, interes care trebuie să existe inclusiv la momentul fotografierii (de ex. surprinderea unor fapte nelegale). În caz contrar, utilizarea cu bună-credință este pusă sub semnul întrebării, iar persoana în cauză se va putea opune utilizării imaginii sale.
Fotografierea și distribuirea imaginii unei persoane fără acordul acesteia trebuie să se facă cu responsabilitate, astfel încât să se asigure un just echilibru între libertatea de expresie, nevoia publicului de informare și respectarea vieții private. O relație de prietenie între cel care utilizează imaginea și persoana vizată nu este de natură să „legalizeze” utilizarea imaginii primului fără acordul său, însă ar putea să aibă relevanță sub aspectul existenței unui acord implicit al persoanei portretizate. De asemenea, art. 76 din Codul civil prezumă acordul persoanei fotografiate pentru utilizarea imaginii sale atunci când respectiva persoană a oferit fotografia unei persoane despre care cunoștea că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului (de exemplu unui fotoreporter).
Din cauza deselor schimbări legislative, este posibil ca în decursul unei perioade de timp de la redactarea acestui articol să apară noi informații, astfel încât este recomandat oricărei persoane care se informează, să verifice ulterior în ce măsură informațiile respective și-au păstrat valabilitatea în timp.
Pentru orice alte detalii și clarificări privind procedura de autorizare a activității societăților comerciale, vă stăm la dispoziție la Camera de Comerț și Industrie Iași.