Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Autor: Alina Grădinariu
Ce este compensarea?
În dicționarul fiscal găsim următoarea definiție dată compensării: „Stingerea obligațiilor de plată reciproce între două sau mai multe firme, până la concurența obligației celei mai mici.”
Baza legală care trebuie avută în vedere când ne referim la compensare, actual aplicabilă, este HG nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie și a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice.
Dar, începând cu 31.12.2019 vor intra în vigoare dispozițiile HG nr. 773/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economice, iar HG nr. 685/1999 va fi abrogată începând cu acea dată.
Cine poate beneficia de compensarea creanțelor și datoriilor?
De procedura compensării pot beneficia atât persoanele juridice române, cât și persoanele juridice nerezidente.
Ce este ordinul de compensare?
Definiția dată în dicționarul de termeni juridici ordinului de compensare este următoarea „ordinul de compensare este documentul justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și a datoriilor care au făcut obiectul compensării. Este emis de Serviciul de Compensare – Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri”.
Compensarea nu poate fi făcută unilateral și fără știința partenerului/partenerilor.
În practică, putem întâlni situații de tipul:
A. compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii locali;
B. compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii externi.
A. Dacă ne referim la compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii locali, este util să avem în vedere următoarele:
1. Există compensări, indiferent de sumă, pentru creanțe și datorii încă scadente sau a căror scadență nu a depășit 30 de zile;
– pentru derularea procedurilor de compensare se utilizează procesul verbal de compensare și obligatoriu ordinele de compensare;
Exemplu: Firma A are o datorie către firma B pentru achiziție de echipamente, datoria fiind în valoare de 5.000 lei, iar firma B a prestat firmei A un serviciu de consultanță în domeniul în care aceasta își are activitatea, având de încasat de la firma A o suma de 7.000 lei. Ambele firme au emis facturile pentru sumele datorate, datoriile încă fiind scadente la momentul compensării. Firmele A și B au decis să își compenseze creanțele reciproce și au întocmit în primul rând un proces verbal de compensare în care ambii parteneri au inserat modalitatea în care procedează la compensare și apoi au făcut un ordin de compensare. Procesul verbal de compensare este necesar în contabilitate celor două societăți pentru a proba acordul în ceea ce privește adoptarea procedurii de compensare în cazul datoriilor existente la acel moment între ele și mai ales modalitatea de stingere a acestora în urma compensării. În procesul verbal de compensare se vor transcrie contractele dintre parteneri, facturile fiscale ale acestora și orice alt document ce a fost perfectat între cele două societăți pe parcursul derulării contractelor comerciale. Compensarea se va face între cei doi parteneri, firma A și firma B pentru suma cea mai mică, respectiv pentru suma de 5.000 lei, aceasta fiind practic valoarea pentru care se întocmește ordinul de compensare.
2. Există compensări pentru valori mai mari de 10.000 lei, iar termenul scadenței a fost depășit cu mai mult de 30 de zile. În acest caz, operatorul economic trebuie să apeleze la Serviciul de Compensare, va accesa pagina http://gama.imi.ro, unde se loghează și respectă procedura compensării, efectuată în cadru instituțional.
B. Dacă vorbim despre compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii externi, se poate folosi în contabilitate un înscris bilateral, care va înlocui procesul verbal de compensare, dar care poate fi folosit ca document justificativ în evidențele contabile. În înscrisul bilateral perfectat între parteneri se vor consemna titlurile – contracte, facturi ș.a. – care au generat obligațiile reciproce și se va specifica modalitatea de stingere a acestora în urma compensării.
Pentru partenerul din România, stingerea creanțelor și datoriilor se înregistrează în contabilitatea acestuia în lei, chiar dacă facturile sunt în valută, și se va ține cont de cursul valutar comunicat de Banca Națională a României valabil pentru data la care a fost efectuată compensarea, care coincide ca dată cu data semnării înscrisului bilateral.