Contractul special de antrepriză

Autor: Adina Sardare

Deseori, legat de sfera activităților pe care le prestează, antreprenorii pot utiliza antrepriza. Cadrul legal al acesteia îl constituie contractul de antrepriză, care reprezintă o înțelegere prin care una dintre părți, numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său și în mod independent, o anumită lucrare în beneficiul celeilalte părți, numită client, în schimbul plății unui preț. Astfel, antreprenorul se obligă față de client – beneficiar – să execute lucrări de natură materială sau intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu în schimbul unui preț. 

Sediul materiei contractului de antrepriză se regăsește în Codul civil, în art. 1851-1873. Un contract de antrepriză poate avea ca obiect realizarea unui bun, efectuarea unor lucrări asupra unui bun, în ansamblu executarea unei lucrări, materiale ori intelectuale (imateriale), ori prestarea un anumit serviciu.

Pentru a înțelege mai bine principiile după care funcționează încheierea unui contract de antrepriză, vom prezenta, pe scurt, caracterele juridice ale acestui contract.

a. Antrepriza este un contract bilateral – contract prin care părțile își asumă obligații reciproce și în strânsă legătură în sarcina ambelor părți,

b. Contractul de antrepriza este un contract consensual – contract care este valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, indiferent de forma în care este exprimat

c. Contractul de antrepriza este cu titlu oneros – contract prin care fiecare parte urmărește să obțină un avantaj în schimbul obligațiilor pe care și le asumă

d. Antrepriza este un contract comutativ – contract oneros, la încheierea căruia părțile cunosc existența drepturilor și a obligațiilor, precum și a întinderii acestora și sunt în măsură sa aprecieze, chiar din momentul realizării acordului lor de voință, că prestațiile la care se obligă sunt echivalente

e. Contractul de antrepriză este un contract cu executare succesivă in timp – contracte în care ambele părți, sau cel puțin una dintre ele se obligă să execute prestațiile ce le datorează într-o perioadă de timp

f. Antrepriza este un contract intuitu personae – clientul are în vedere calitățile, aptitudinile și cunoștințele personale ale antreprenorului.

Având la bază principiul libertății contractuale, acordul de voință al părților, negocierea  într-un contract de antrepriză trebuie tratată cu maxim interes din partea ambelor părți, efectele acestuia putând aduce satisfacții pe parcursul desfășurării contractului sau dimpotrivă, neplăceri. Astfel:

Riscul în contract:

1. Riscul pieirii lucrului

a.   Materialele aparțin antreprenorului.

Dacă lucrarea se execută cu materialele antreprenorului, riscul pieirii fortuite a acesteia va fi in sarcina lui, deoarece el este proprietarul materialelor, calitate pe care o păstrează până în momentul predării lucrării clientului.

b.   Materialele aparțin clientului.

Atunci când lucrarea se executa cu materialele clientului, antreprenorul este doar un simplu executant, iar riscul pieirii fortuite a lucrării va fi suportat de către client, deoarece el are calitatea de proprietar al materialelor. Excepție face situația în care pieirea s-ar datora culpei antreprenorului.

2. Riscul neexecutării contractului

În toate situațiile, riscul neexecutării contractului este suportat de către antreprenor, deoarece el este debitorul obligației de executare a lucrării.

Prin urmare, deși antreprenorul execută lucrarea de două ori, el nu va fi îndreptățit să primească decât o singură dată remunerația convenită.

În schimb, atunci când clientul a fost pus în întârziere cu privire la preluarea lucrării, el va plăti de două ori remunerația.

Este important să știm care sunt obligațiile părților în contractul de antrepriză, raportându-ne întotdeauna la dispozițiile legale aplicabile, în vigoare la data încheierii acestuia.

1. Obligațiile antreprenorului

a. Obligația de a executa lucrarea în termenul convenit de părți în contract.

În acest caz se disting 3 prestații diferite: obligația de a executa lucrarea promisă, predarea lucrării și conservarea acesteia.

b. Obligația de garanție pentru vicii.

Antreprenorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrării pe care a efectuat-o. Obligația de garanție va funcționa dacă viciile ascunse au fost descoperite în termen de cel mult un an de la predarea lucrării (art. 11 alin. 1 din Decretul 167/1958) și au fost reclamate în cel mult 6 luni din momentul descoperirii lor (art. 5 din Decretul 167/1958).

2. Obligațiile clientului

a. Obligația de a recepționa și de a prelua lucrarea.

Clientul trebuie să verifice și să aprobe modul în care antreprenorul și-a executat lucrarea.

Luarea în primire a lucrării coincide, de regula, cu recepția acesteia. Dacă, în momentul primirii lucrării, clientul nu formulează obiecțiuni, antreprenorul nu mai poate fi obligat să răspundă pentru viciile aparente ale lucrării.

b. Obligația de plata a lucrării.

La primirea lucrării, clientul este obligat să efectueze plata, așa cum a fost convenită în contract.

Încetarea contractului de antrepriză

Contractul de antrepriză încetează: prin executarea sa, prin rezoluțiune (desființarea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate), prin imposibilitate fortuită de executare.

Fiind un contract intuitu personae, încheiat în considerarea aptitudinilor și cunoștințelor antreprenorului, antrepriza încetează și prin decesul acestuia.

Acordând un minim de interes asupra drepturilor și obligațiilor ambelor părți (atât cele ale antreprenorului, cât și cele ale clientului), vom avea posibilitatea de a recunoaște încălcările sau alte nereguli în ceea ce privește desfășurarea contractului de antrepriză și, nu în ultimul rând, vom avea posibilitatea de a cunoaște cum trebuie să acționăm pentru a ne proteja drepturile și interesele.