Noutăți privind acordarea eșalonării la plată de către organul fiscal central

Autor: Alina Grădinariu

Pentru operatorii economici care sunt debitori în raporturile cu organul fiscal care nu dețin bunuri în proprietate și care sunt într-o situația de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și de capacitatea financiară de plată, legiuitorul a venit cu soluția de simplificare a procedurii de eșalonare.

În luna iulie 2019 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul nr. 1.960/2019 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 „Conținutul cererii de acordare a eșalonării la plată și documentele justificative anexate acesteia” și a anexei nr. 2 „Procedura de aplicare a acordării eșalonării la plată de către organul fiscal central” la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 90/2016.

Ordinul 1960/2019 a fost emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și aduce modificări și completări la vechiul Ordin 90/2016, pentru aprobarea conținutului cererii de acordare a eșalonării la plată și a documentelor justificative anexate acesteia, precum și a Procedurii de aplicare a acordării eșalonării la plată de către organul fiscal central.

Vom expune mai jos câteva dintre modificările și completările ce se regăsesc în noul actul legislativ mai sus invocat.

1. O primă modificare este în anexa nr. 1, la articolul 1, alineatul (1) care avea următorul conținut:

„Articolul 1 – Dispoziții privind cererea de acordare a eșalonării la plată

(1) Eșalonările la plată a obligațiilor fiscale se solicită de către debitor în baza unei cereri depuse la registratura organului fiscal competent, prevăzut la art. 30, 33, 35 sau 40, după caz, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, sau comunicate prin poștă, cu confirmare de primire.”

iar în actuala reglementare are următorul cuprins:

„(1) Eșalonările la plată a obligațiilor fiscale se solicită de către debitor în baza unei cereri, al cărei model este prevăzut în anexă, depusă la registratura organului fiscal competent, prevăzut la art. 30,33,35 sau 40, după caz, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, sau comunicate prin poștă, cu confirmare de primire.”

Prin noua modificare este indicat în Anexele din 9 iulie 2019, privind modificarea și completarea anexei nr. 1 „Conținutul cererii de acordare a eșalonării la plată și documentele justificative anexate acesteia” și a anexei nr. 2 “Procedura de aplicare a acordării eșalonării la plată de către organul fiscal central” la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 90/2016  – modelul cererii de acordare a eșalonării la plată.

2. O altă modificare survenită prin actul legislativ este în anexa nr. 1, unde litera e) de la articolul 1 alineatul (3), indică în noul text, în mod explicit, capitolul în materie de înlesniri la plată. Astfel, dacă înainte de modificare, textul art. 1 alin. 3 lit. e) era:

„e) mențiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată;”

prin modificare acesta a devenit:

„e) mențiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza capitolului IV «Înlesniri la plată» al titlului VII «Colectarea creanțelor fiscale» din lege.”

3. În actuala reglementare se prevede ca în anexa nr. 1, la articolul 2, articol ce face referire la „documentele justificative anexate cererii de acordare a eșalonării la plată”, după alineatul (2) să fie introduse două noi alineate respectiv alineatele (2^1) și (2^2), al căror conținut este:

„(2^1) În cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate pentru a constitui garanțiile prevăzute de lege, precum și al debitorilor cu risc fiscal mic, la cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale nu se anexează documentele prevăzute la alin. (2) lit. b) și d).

(2^2) Prin excepție de la prevederile alin. (2), documentele prevăzute la lit. a) și c), precum și situația privind indicatorii orientativi nu se anexează de către debitorii care nu au obligația să organizeze și să conducă evidențe contabile potrivit legislației naționale. În acest caz, debitorul menționează în cerere cauzele care au condus la situația de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești.”

4. O altă modificare importantă o întâlnim în anexa nr. 1, la articolul 2, alineatul (6)  – referitor la documentele justificative anexate cererii de acordare a eșalonării la plată, care anterior noii reglementări avea următorul conținut:

„(6) În cazul cererilor depuse în condițiile art. 206 din lege, persoanele juridice și persoanele fizice anexează și următoarele documente:

a) declarația pe propria răspundere a administratorului/administratorilor și/sau asociaților din care să rezulte că nu au deținut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanșată procedura insolvenței și la care au rămas obligații fiscale neachitate. Declarația poate fi și comună;

b) declarația debitorului sau a reprezentantului său legal din care să rezulte că respectivul debitor nu se află în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerțului sau în registre ținute de instanțe judecătorești.”

iar prin intrarea în vigoare a Ordinului 1960/2019 are următorul conținut:

„(6) În cazul cererilor depuse în condițiile art. 206 din lege, persoanele juridice și persoanele fizice anexează și următoarele documente:

a) declarația pe propria răspundere a debitorului sau a reprezentantului său legal din care să rezulte că acesta nu se află în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerțului sau în registre ținute de instanțe judecătorești;

b) propunere de grafic de eșalonare cuprinzând cuantumul ratelor de eșalonare, care trebuie să respecte prevederile art. 7 alin. (13^1) lit. c) din anexa nr. 2 la ordin. Depunerea acestui document este opțională.”

Deci, urmare a modificării, sunt eliminate dispozițiile de la lit. a), respectiv „declarația pe propria răspundere a administratorului/administratorilor și/sau asociaților din care să rezulte că nu au deținut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanșată procedura insolvenței și la care au rămas obligații fiscale neachitate. Declarația poate fi și comună.” – nemaifiind menționată, iar ca noutate este introdusă „propunerea de grafic de eșalonare cuprinzând cuantumul ratelor de eșalonare”.

5. De asemenea, în anexa nr. 1, vom sesiza că noua reglementare aduce un nou alineat la articolul 2, respectiv, după alineatul (6) se introduce alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) În cazul debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate pentru a constitui garanțiile prevăzute de lege, precum și al celor care desfășoară activități cu caracter sezonier, care doresc să plătească ratele de eșalonare diferențiat, acestea trebuie să respecte prevederile art. 7 alin. (13^1) lit. a) și b) din anexa nr. 2 la ordin.”

Importanța acestei completări este dată de introducerea debitorilor care desfășoară activități cu caracter sezonier.

6. Vă mai putem recomanda să parcurgeți modificările de la obiectul înlesnirilor la plată, cele indicate în anexa nr. 2, la articolul 1, alineatul (1), care în vechea reglementare aveau următorul text:

„Obiectul înlesnirilor la plată:

(1) Organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale:

a) eșalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligațiilor fiscale;

b) amânarea la plată, în condițiile legii, a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;

c) amânarea la plată, în condițiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;

d) amânarea la plată a penalităților de nedeclarare aferente obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, eșalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eșalonării la plată.”

iar în noua reglementare articolul 1, alineatul (1)  din anexa nr. 2, are următorul cuprins:

„(1) Organul fiscal competent acordă următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale:

a) eșalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligațiilor fiscale;

b) amânarea la plată, în condițiile legii, a penalităților de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;

c) amânarea la plată, în condițiile legii, a unui procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;

d) amânarea la plată, în condițiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eșalonării la plată;

e) amânarea la plată a penalităților de nedeclarare aferente obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, eșalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eșalonării la plată.”

7. De asemenea, semnalăm modificarea de la articolul 2, alineatul (3) din anexa nr. 2, care în vechea reglementare avea următorul conținut:

„Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul cererii depuse de debitorii cu risc fiscal mic, în condițiile art. 206 din lege, aceasta se soluționează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la organul fiscal competent.”

și, prin Ordinul 1960/2019, conținutul alin. 3  va aduce o detaliere a debitorilor a căror cerere de eșalonare se soluționează în 15 zile, respectiv:

„(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), cererea se soluționează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la organul fiscal competent, în cazul:

a) debitorilor cu risc fiscal mic, în condițiile art. 206 din lege;

b) debitorilor care nu dețin bunuri în proprietate, prevăzuți la art. 186 alin. (3^1) și la art. 193 alin. (3) din lege;

c) debitorilor pentru care nu este necesară constituirea de garanții, prevăzuți la art. 193 alin. (2) din lege.”

8. În final, vă putem indica alte câteva noutăți importante aduse prin noua reglementare, precum cele de la articolul 5, după alineatul (2) din anexa nr. 2, unde observăm introducerea unui alineat, alineatul (2^1), al cărui cuprins este:

„(2^1) Prin excepție de la alin. (2), pentru debitorii care nu dețin bunuri în proprietate, prevăzuți la art. 186 alin. (3^1) din lege, situația de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și capacitatea financiară de plată pe perioada de eșalonare se analizează și se constată de organul fiscal pe baza informațiilor menționate de debitor în cerere sau deținute de organul fiscal competent, potrivit art. 186 alin. (3^1) din lege”.

precum și anexa nr. 2, articolul 6, unde după alineatul (16) se introduce un nou alineat, alineatul (16^1), cu următorul cuprins:

„(16^1) În cazul în care pe parcursul eșalonării la plată bunurile care fac obiectul garanției constituite potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) și d), alin. (15) și (16) din lege, s-au degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri judecătorești care constituie titluri executorii, organul fiscal central solicită debitorului, în termen de 5 zile de la data constatării acestui fapt, reconstituirea garanțiilor pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată dacă celelalte garanții nu sunt îndestulătoare”.