Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
Redactat: Florescu Danut
Pentru derularea în condiții normale a afacerii tale întotdeauna vei avea nevoie de bani.
De cele mai multe ori nevoia de bani este generată de decalajul de timp scurs de la utilizarea fondurilor (plăti pentru procurarea mărfurilor sau a materiilor prime, plata salariilor și a obligațiilor aferente, plata utilităților sau a altor servicii necesare funcționarii societății) până la încasarea contravalorii mărfurilor sau serviciilor vândute. Perioada de timp astfel definită se numește ciclul de conversie a numerarului, se măsoară în zile și stă la baza determinării necesarului de capital de lucru sau capital circulant (cantitatea de bani necesară funcționarii societății).
Desigur există formule de calcul și definiții mult mai complexe însă acest material își propune o abordare pragmatică a subiectului, nicidecum una academică.
Interesul antreprenorului este să găsească soluții astfel încât durata acestui ciclu (măsurat ca număr de zile) să fie cât mai scurtă sau sa fie negativă. Cu cât durata ciclului de conversie este mai lungă, cu atât necesarul de capital de lucru este mai mare, respectiv necesarul de creditare al societății este mai mare.
Înainte de a continua demersul nostru aș dori să vă reamintesc câțiva termeni, și anume:
Stocuri: reprezintă cantitățile fizice de mărfuri, materii prime și/sau materiale (orice produs sau substanță care intră în componența unui alt produs obținut în urma unui proces de transformare – proces de producție), semifabricate (produse la care se lucrează încă), produse necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producție și desfacere).
Așadar putem clasifica stocurile în funcție de momentul la care acestea intervin în ciclul de exploatare:
Creanțe: reprezintă sumele ce urmează a fi încasate de către societate, sume rezultate în urma vânzării către clienți a produselor și/sau serviciilor. Încasarea se poate face imediat (în numerar sau prin transfer bancar) sau la un termen negociat – pentru cazurile în care ați acordat o amânare la plată (adică nu sunt încasate în momentul vânzării). Această amânare la plată se numește și termen de plată sau scadență.Termenul de plată (scadența) se măsoară în număr de zile. In practica, termenele de plată uzuale sunt de 30, 60 si 90 zile. In cazuri excepționale, în funcție de abilitățile de negociere dintre parți putem întâlni termene de plata de până la un an de zile sau chiar mai lungi (cazuri foarte rare).
Ce trebuie reținut este faptul ca atât valoarea stocurilor cât și valoarea creanțelor va fi influențată direct de obiectul de activitate al societății. De exemplu, dacă societatea are ca obiect de activitate prestarea de servicii de traducere, valoarea stocurilor și a creanțelor va fi redusă întrucât pentru prestarea serviciilor nu sunt necesare achiziții importante de materiale consumabile. Principala cheltuială o reprezintă forța de muncă, iar încasarea serviciilor se face de regulă imediat în numerar, prin intermediul cardului bancar sau chiar prin transfer bancar. In acest caz nevoia de capital de lucru este mult mai mică în comparație cu o afacere al cărui obiect de activitate îl reprezintă, spre exemplu, fabricarea ușilor și ferestrelor din PVC sau aluminiu unde pentru fabricarea unei uși sau ferestre sunt necesare stocuri de valori mari, adică profile de PVC sau aluminiu, feronerie, elemente de etanșare, etc. (eventual într-o gamă sortimentală variată pentru a da posibilitatea clienților să aleagă) și unde se încasează, de regulă, un avans iar restul de plată poate fi negociat la termen (creanțe).
Finanțarea activității curente (operaționale) a societății se realizează utilizând lichiditățile curente ale acesteia (sume de bani din casierie sau din cont). Problemele apar atunci când aceste lichidități nu sunt suficiente și antreprenorul, în nume propriu sau în numele societății, trebuie sa apeleze la diferite forme de finanțare.
In nume propriu antreprenorul poate împrumuta societatea cu sume de bani provenite din economii personale, de la prieteni sau credite contractate în nume personal. Dintre aceste modalități de finanțare ne vom opri foarte pe scurt asupra condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru contractarea unui credit bancar în nume personal.
Produsul bancar care se pretează cel mai bine este un credit de nevoi personale nominalizate (fără o destinație predefinita). Avantajul unui astfel de credit îl reprezintă faptul ca perioada de creditare (durata în luni până la rambursarea totală a creditului) se poate negocia de cele mai multe ori până la 60 de luni. Dezavantajul acestui tip de credit este dat de valoarea acestuia care nu poate depăși, in condiții standard, o anumit suma maxima (de exemplu suma maximă standard la BRD este de 120.000 RON, la ING este de 125.000 RON, la BCR este de 110.000 RON, etc.). Un alt dezavantaj este dat de faptul ca valoarea creditului se determina în funcție de veniturile salariale obținute de către împrumutat (sunt unele bănci care iau în calcul și alte tipuri de venituri precum: venituri din dividende, venituri din chirii, etc), valoare din care se scad alte datorii ce grevează (diminuează) veniturile lunare (rate la credit, coșul zilnic de alimente, etc). La final, rata și dobânda însumată cu celelalte datorii nu pot depăși (de regulă) 40 % din totalul veniturilor lunare.
In numele societății, antreprenorul poate apela la mai multe instrumente de finanțare, si anume:
Aceste subiecte le vom trata în articolele viitoare.