Finanțarea activității curente II
Redactat: Florescu Danut
In primul articol din această serie enunțam că finanțarea activității
operaționale a societății se realizează utilizând lichiditățile proprii ale
acesteia (sume de bani din casierie sau din cont) sau prin atragerea de
capital.
Când ne referim la atragerea de capital, aminteam că antreprenorul, în nume
propriu, poate împrumuta societatea cu sume de bani provenite din economii
personale, de la prieteni sau credite contractate în nume personal. De asemeni antreprenorul
poate apela, de aceasta dată în numele societății, la instrumente de finanțare
precum: credit furnizor sau credite contractate la instituții financiar bancare
(bănci) sau nonbancare (IFN-uri, companii de factoring).
Creditul furnizor, denumit și credit
comercial, reprezintă operațiunea prin care furnizorul livrează cumpărătorului
marfă, materii prime și/sau servicii cu plata la o scadență de comun acord stabilită.
Creditul comercial se acordă de obicei pe termen scurt, scadențele fiind între
30 și 90 de zile (așa cum am amintit în articolul anterior din aceasta serie
„Finanțarea activității curente – I”, termenul de plată, în cazuri excepționale,
poate să depășească chiar un an).
In practică există companii care obțin credit furnizor și prin mijloace
lipsite de etica și anume prin plata cu întârziere a facturilor către
furnizori. Trebuie să rețineți că de cele mai multe ori acest tip de
comportament va deteriora grav conduita tranzacțională a societății pe care o
conduceți, că există posibilitatea ca acele creanțe (vezi articol precedent
unde am explicat termenul creanțe) pe care furnizorul le deține să fi fost refinanțate prin factoring și în cazul
în care nu vă respectați termenele de plată compania care a asigurat creanța comercială
va anula sau va diminua semnificativ limita de credit asociată companiei pe
care o conduceți. Mai pe scurt, veți fi marcat ca rău platnic în aplicațiile
interne ale acestor companii (vom explica mecanismul când vom trata finanțarea
creanțelor prin factoring). De asemeni, există posibilitatea ca partenerul
dumneavoastră să introducă creanța restantă în aplicații de tipul redBill
– Biroul facturilor neîncasate (Ex: vezi link aici: https://termene.ro/produs-redbill) ceea ce va duce la un prejudiciu major de imagine.
Câteodată antreprenorii cedează tentației de a se
împrumuta de la stat. Adică amână plățile sumelor datorate bugetele de stat.
Acest comportament este foarte dăunător poate atrage consecințe dintre cele mai
grave: înregistrarea de penalități, imposibilitatea utilizării conturilor
bancare datorită popririlor, deteriorarea imaginii companiei în fața
partenerilor de afaceri și a băncilor, etc.
In practica economică creditul comercial reprezintă principala modalitate de finanțare și presupune operațiunea prin care
nevoia de finanțare se transferă din sarcina proprie în sarcina partenerilor. Aparent
reprezintă și cea mai ieftină modalitate de finanțare a societății întrucât nu
este purtător de dobândă. Spunem aparent întrucât în practică termenul de plată
amânat presupune, de regulă, un preț mai mare comparativ cu achizițiile pentru
care plata se face imediat caz în care furnizorii pot oferi o anumită reducere
procentuală a prețului (discount).
Obținerea creditului comercial depinde de câțiva factori precum:
- abilitățile de negociere ale
parților implicate în tranzacție;
- vechimea relației dintre
furnizor și client, factor care influențează nivelul de încredere pe care
furnizorul îl capătă în raport cu clientul său;
- valoarea tranzacției raportată
la valoarea cifrei de afaceri a societății sau la valoarea cifrei de afaceri
(volum de vânzări) realizată anterior în relație cu acel partener. Este lesne
de înțeles că dacă vă aflați la începutul activității și veți dori ca de la
prima tranzacției să obțineți valori mari ale creditului comercial, partenerul dumneavoastră
–furnizorul- să vă refuze. Sau, daca la un moment dat veți dori să obțineți pe
credit comercial un volum mult mai mare de marfa/materii prime sau materiale
comparativ cu tranzacțiile înregistrate până la acel moment este foarte
probabil că furnizorul va refuza tranzacția;
- profilul tranzacțional al
societății dumneavoastră – reprezintă istoricul tranzacțiilor realizate în relație
cu furnizorii, mai clar dacă vă plătiți facturile cu sau fără a depăși
scadențele de plată.
Câteva avantaje ale
finanțării prin credit comercial sunt:
- nu sunt necesare formalități
complicate, de cele mai multe ori condițiile sunt stipulate în contractul de
achiziție a mărfurilor/materiilor prime/serviciilor fără a se întocmi documente/formalități
suplimentare;
- de cele mai multe ori nu sunt
necesare garanții, tranzacția bazându-se pe încrederea dintre parteneri și dispozițiile legale ce țin de
disciplina contractuală (consultați articolul „Disciplina contractuala în raporturile
juridice ale profesioniștilor”- http://www.vreauprofit.ro/?p=1187). Sunt însă cazuri în care furnizorii solicită garanții suplimentare precum: gajuri pe bunuri,
ipoteci, Bilete la Ordin, Bilete la Ordin avalizate în nume propriu, etc.
- creditul comercial nu este
purtător de dobândă (dar așa cum am precizat anterior, indirect acesta poate
atrage costuri suplimentare).
Dintre dezavantaje
putem enumera:
- Durata creditului comercial
este scurtă, de regula intre 30 și 90 de zile;
- Nu întotdeauna există un
angajament ferm de menținere a creditului la o anumita limită;
- In cazul în care înregistrați
întârzieri la plata facturilor furnizorii pot decide unilateral suspendarea
limitelor de credit comercial (nu veți mai primi marfa/materii prime/servicii
cu plata la termen);
- Neplata la termen va aduce
costuri suplimentare importante (penalități de întârziere).
Este de reținut faptul că o companie, pe de o parte
poate beneficia de credit comercial și pe de altă parte poate oferi la rândul
ei credit comercial.
Atunci când sunteți în situația în care veți oferi
credit comercial va trebui să țineți cont de aceleași principii enunțate
anterior, si anume:
- Vechimea relației
comerciale cu partenerul dumneavoastră;
- Conduita tranzacțională
ireproșabilă a acestuia,
- Valoarea
creditului comercial raportata la cifra de afacere totală a companiei client și
valoarea tranzacțiilor anterioare. Va trebui să țineți cont de faptul că o
metoda clasică de înșelăciune este aceea prin care se derulează un număr de
tranzacții de anumite valori, partenerul de regulă plătește la timp sau chiar
în avans pentru ca mai apoi să solicite sub diferite motivații (o afacere
excepțională, o oportunitate noua de a deschide o piață, etc) acordarea unui
credit comercial de valori foarte mari comparativ cu tranzacțiile precedente,
facturi care mai apoi nu vor mai fi
achitate iar partenerul dispare.
- Termenul de plată
acordat trebuie să fie mai scurt sau cel mult egal cu termenul de plată primit
pentru mărfurile cumpărate și revândute (cazul distribuitorilor).
In
finalul acestui articol revin prin a vă reaminti:
- La baza creditului
comercial se stă capacitatea de negociere. Veți putea spune că negocierea a
fost finalizată cu succes dacă perioada de timp în care încasați contravaloarea
mărfurilor, produselor finite sau serviciilor vândute este mai mică decât
perioada de timp în care trebuie sa plătiți contravaloarea mărfurilor,
materiilor prime sau serviciilor achiziționate. Acest mod de operare poate
aduce un plus de lichiditate în firmă si nu veți fi nevoiți să căutați alte
soluții de finanțare.
- Înainte de a
acorda credit comercial este absolut necesar sa vă informați, chiar daca nu
sunteți la prima tranzacție cu partenerul dumneavoastră, despre starea de
sănătate financiara a acestuia si despre litigiile în care este implicat. Spre
exemplu, puteți apela la serviciile unor furnizori de servicii specializate în acest
sens (vezi termen.ro).
- Daca acordați
credit comercial căutați sa vă securizați tranzacția prin orice mijloc posibil:
asigurare de risc de neplată (produse Coface, Euler Hermes, etc), solicitarea
de garanții suplimentare, etc.
- In principiu
finanțarea activității curente prin intermediul creditului comercial este una
dintre cele mai facile și mai ieftine metode de finanțare.