Gestionarea riscului în afaceri

Autor: Alina Grădinariu

În multitudinea de sfaturi utile antreprenorilor, se disting și unele care, la acest moment, se dovedesc a fi de mare actualitate. Exemplu: „Prevenția, NU intervenția, în gestiunea riscurilor!”, cu o analogie din partea autorului respectiv: „Cei mai buni doctori recunoscuți la nivel global NU sunt cei de la autopsie, care constată cauzele decesului atunci când este prea târziu. Prevenția este mai sănătoasă și mai ieftină decât intervenția. De aceea, pentru a trece cu bine peste perioadele dificile, antreprenorii trebuie să anticipeze și să prevină / reducă efectele negative ale materializării diverselor categorii de riscuri.”

În acest articol vom trece în revistă definiția riscului, tipuri de risc în afacere și câteva sfaturi utile pentru imunizarea afacerii pe timp de recesiune prin implementarea unor măsuri eficiente de gestiune preventivă a riscurilor.

Riscul, așa cum este el definit în lucrările de specialitate, „este un fenomen întâlnit în viața de zi cu zi a oricărei organizații, fiind asociat de cele mai multe ori cu termenul de nesiguranță”. Un dicționar al economiei de piață definește riscul drept aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva patrimoniul și rezultatele unei unități economice. Dicționarul limbii române definește riscul ca fiind o posibilitate de a ajunge într-o primejdie sau posibilitate de a avea de înfruntat un necaz sau posibilitate de a suporta o pagubă.

Când ne referim la risc trebuie să ținem cont atât de conotațiile negative, cât și de cele pozitive, și trebuie să învățăm să îl percepem prin ambele sale valențe. Unele riscuri de tipul incendiilor, inundațiilor sau cutremurelor sunt considerate ca fiind riscuri pure, accidentale, neintenționate, asigurabile. Împotriva acestui tip de risc, operatorii economici se pot asigura, riscul fiind susceptibil de a aduce profit, pe când cele de tipul afacerilor intră în categoria riscurilor speculative. În cazul riscurilor speculative, posibilitatea este fie de a pierde, fie de a câștiga, iar riscul apare într-o anumită perioadă de funcționare a firmei și este determinat de strategia acesteia.

Atunci când ne referim la riscuri, întâlnim observații de tipul:
– riscul poate fi cuantificat;
– riscul se află între certitudinea absolută și incertitudine;
– riscul este un fenomen care provine din circumstanțe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile, și chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi  însă în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv;
– riscurile pot să fie asigurabile pentru că sunt calculabile;
– riscul reprezintă o pierdere preconizată, asociată cu apariția unei viitoare situații defavorabile sau probabilitatea ca un operator economic să fie expus unei situații periculoase.

Numeroase decizii în afaceri sunt luate pornind de la estimări asupra viitorului. Astfel, luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumții, așteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit și, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura complexă a mediului economic în care acționează firma. Riscul reprezintă o pierdere preconizată legată de apariția unui eveniment defavorabil a cărui probabilitate de apariție a fost estimată.

Din perspectiva managerială, dacă s-ar realiza un studiu asupra asumării riscului, s-ar observa că sunt luate în calcul doar două repere de către manageri, atunci când evaluează riscul, și anume: supraviețuirea și dezvoltarea afacerii. Din acest punct de vedere, când ne referim la decizii, trebuie să știm că deciziile în afaceri sunt extrem de variate, atât în esența lor, cât și în complexitate sau urgență. Din această cauză, ar fi indicat ca fiecare firmă să își creeze propria clasificare a riscurilor, pe care să o adapteze specificului său de activitate. Așa cum au subliniat numeroși specialiști, urmare a numeroaselor studii realizate, raționamentul fiecărui decident variază de la caz la caz și este influențat, printre altele, de mediu, de competența personală, de atitudinea față de risc.

Dacă ar fi să ne raportăm la natura activității desfășurate de către operatorul economic și la interacțiunea acestuia cu mediul economic, ar trebui să regăsim riscurile clasificate în riscuri „tradiționale”, altele caracteristice economiei, unele legate de fenomene precum poluarea, catastrofe naturale, altele întreținute de vulnerabilitatea ridicată a sistemului economic generată de structura socială și politică.

Putem vorbi despre riscuri macroeconomice, riscuri sectoriale, riscuri microeconomice sau riscuri interne, riscuri externe, riscuri sociale, riscuri politice, riscuri economice, riscuri strategice, riscuri de conformitate legală, riscurile contractuale, riscuri de piață și de desfacere, riscuri tehnologice, riscuri de imagine și de reputație, riscurile resurselor umane, riscurile ce privesc satisfacția consumatorilor, riscuri de fraudă, precum și multe alte forme de riscuri în funcție de criteriul după care facem clasificarea.

Se impune o strategie managerială de tratare a riscului în cadrul firmei, iar acolo unde nu există posibilitatea materializării acestei condiții, ar fi benefic să se procedeze la transferul managementului riscului la societăți specializate în gestiunea riscurilor sau adoptarea, ca soluție, creșterea numărului de persoane care fac parte din colectivul de conducere responsabil cu luarea deciziilor.

În literatura de specialitate, am întâlnit un top 10 amenințări în cazul neevaluării riscului:

1. Amplasarea greșită a afacerii. Aceasta ține de politica de marketing: presupune nepromovarea unor reclame corecte și nealegerea unei piețe favorabile desfacerii produsului.

2. Prea mult capital în active fixe. Eficiența utilizării activelor fixe este scăzută.

3. Lipsa de capital. S-au făcut investiții prea mari în active fixe și nu mai există suficient capital circulant pentru continuarea procesului de producție.

4. Probleme cu creditele. Nu există resurse pentru rambursarea datoriilor.

5. Proasta gestionare a stocurilor. Dublarea vânzărilor nu implică dublarea stocurilor. Stocurile vor crește numai de 1/4 ori.

6. Expansiune necontrolată. Se lansează produse pe o piață care nu a fost cercetată în prealabil.

7. Capitalizare neadecvată. Ea este determinată de riscul activității. Dacă riscul este mare, dividendele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obținut se plătesc dividendele și partea investită va fi mică.

8. Lipsa de experiență și de calificare. Nu există interes pentru ridicarea gradului de pregătire profesională a celor angajați.

9. Probleme cu personalul. Dacă activitatea merge prost personalul va fi tentat să își găsească alt loc de muncă.

10. Birocrația. Aceasta se găsește în activitățile ale căror rezultate nu mai sunt satisfăcătoare.

Daca se analizează aceste amenințări se constată ca una derivă din cealaltă ca un efect cu propagare în lanț.

Specialiștii au identificat și 7 factori de succes în cazul evaluării riscurilor, care reprezintă de fapt condițiile ce se impun a fi realizate de către echipa de managerială, și anume:

1. Tendința spre acțiune. Fiecare angajat este capabil să acționeze zi de zi, fără a aștepta ordine de la cineva.

2. Apropierea de client pentru înțelegerea nevoilor acestuia. Activitatea de producție trebuie să aibă un dublu scop: realizarea unui produs calitativ superior și satisfacerea necesităților unui anumit segment de consumatori.

3. Autonomie în luarea deciziilor. Toată activitatea trebuie împărțită în compartimente care știu exact ce au de făcut și unde de fapt se iau deciziile.

4. Conducerea simplă și bazată pe valori. Americanii denumesc aceasta KISS (keep it short and simple) = „a păstra lucrurile simple”.

5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic „croșetarea modelului potrivit”. Ideea constă în aceea că un produs nou se lansează numai pe o piață cunoscută, iar pe o piață nouă se vinde numai un produs deja cunoscut. Niciodată un produs nou nu se lansează pe o piață nouă, pentru că riscul este foarte mare.

6. Un personal bine pregătit și dedicat. Activitatea presupune un lanț de oameni implicați în procesul de producție de la furnizorul inițial la clientul final. Dacă fiecare este interesat în activitatea pe care o desfășoară și depune o muncă de calitate, riscul ca în procesul de producție să apară întreruperi este foarte mic.

7. Un control cât mai scurt al activității. Nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat în nici o fază a activității.

Orice antreprenor, analizând continuu activitatea și ținând cont de factorii menționați mai sus, poate asigura succesul afacerii.