Fondul de comerț (partea I)

Autor: Alina Grădinariu

Considerăm importantă cunoașterea regimului juridic al fondului de comerț, motiv pentru care vă prezentăm în cele ce urmează aspecte specifice privind natura juridică a fondului de comerț, delimitarea fondului de comerț de patrimoniu, întreprindere, societate comercială, clientelă, magazin, vad comercial sau transmiterea fondului de comerț.

Conform dispozițiilor art. 541 Cod civil, fondul de comerț este definit ca fiind: „ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), pe care un comerciant, prin voința sa, le utilizează – le afectează – în vederea desfășurării activității sale, pentru obținerea de profit”.

Ce trebuie să știm despre fondul de comerț?
1. Poate face obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, de locațiune, al unor garanții reale mobiliare;
2. Poate fi lăsat moștenire;
3. Poate face obiectul aportului la constituirea unei societăți sau la majorarea capitalului social; 
4. Fiind o universalitate de fapt, el nu are un activ și un pasiv (propriu), acestea fiind caracteristice patrimoniului, și nu fondului de comerț;
5. Poate avea clientela sa, motiv pentru care legea oferă posibilitatea protecției acestuia prin acțiuni privind concurența neloială (spre exemplu, interzicerea activităților care prejudiciază accesul la clientelă);
6. În componența fondului de comerț prevalează bunurile mobile, corporale sau necorporale, iar dintre acestea preponderente ca valoare sunt cele necorporale;

Care sunt necesitățile care au impus instituția fondului de comerț?

Fiind destinat desfășurării activității comerciale, stabilirea regimului juridic al fondului de comerț prezintă interes atât din perspectiva comerciantului ce-l posedă, cât și din aceea a creditorilor.

Pe de o parte, prezintă interes din perspectiva comerciantului care posedă fondul de comerț deoarece a dorit dintotdeauna să-și protejeze clientela împotriva concurenților cunoscuți și necunoscuți.

Preocupările comercianților pentru protejarea investițiilor intelectuale și financiare pe care le-au realizat în timpul constituirii și dezvoltării întreprinderii au determinat trecerea acestora de la niște simpli lucrători (cum erau inițial) la categoria capitaliștilor, deoarece rezultatele curente proveneau atât din munca lor, cât și din capitalul investit în fondul de comerț (cheltuieli de publicitate, de marketing, de promovare, de câștigare a clientului etc.).

Pe de altă parte, stabilirea regimului juridic al fondului de comerț prezintă interes și din perspectiva creditorilor, deoarece fondatorii recunoașterii fondului de comerț a fost aceștia.  Cesiunea fondului de comerț a fost supusă unei proceduri și formalități care să permită creditorilor să sesizeze când sunt în fața unor acte ce îi prejudiciază și să poată acționa în consecință. Dar creditorii fondului de comerț nu au un regim privilegiat dacă ne raportăm la ceilalți creditorii ai firmei, toți au dreptul să facă opoziție cu privire la prețul vânzării, la modalitatea în care evaluarea bunului nu s-a realizat în acord cu valoarea de piață, fiind vorba de o subevaluare forțată.

Care sunt deosebirile dintre fondul de comerț și patrimoniu?

Spre deosebire de fondul de comerț, care este definit ca fiind un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale sau incorporale afectate de comerciant desfășurării unei activități comerciale, patrimoniul este definit ca fiind totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor comerciantului ce au valoare economică.

Fondul de comerț:
– nu cuprinde creanțele și datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia;
– poate fi desprins de persoana care-i este titular;
– cuprinde drepturi personal nepatrimoniale – firma, emblema, reputația etc.;
– riscul afectării bunurilor, drepturilor și obligațiilor, divizate din patrimoniul general este prezent permanent; fiind mereu în competiție pe piață, comerciantul este mereu pus în fața provocării de atragere a clientelei.

Patrimoniul:
– cuprinde creanțele și datoriile comerciantului;
– este inalienabil, neputând fi înstrăinat separat de persoana care-i este titular;
– nu cuprinde drepturi personal nepatrimoniale (nume, reputație);
– obținerea profitului poate fi sau nu un scop al exploatării, iar ca o consecință observăm și faptul că riscul operatorului economic este asumat sau nu.

Despre delimitările între elementele fondului de comerț, magazinul în care își desfășoară activitatea comerciantul, vadul comercial, clientelă, precum și despre caracteristicile fondului de comerț vom discuta în partea a doua a acestui articol.