Regulile INCOTERMS – termeni de bază pentru operațiunile cu parteneri externi

Autor: Adina Sardare

INCOTERMS (International Commercial Terms) reprezintă un ansamblu de reglementări esențiale pentru comerțul internațional, respectiv reguli pentru operatorii economici angajați în tranzacțiile comerciale internaționale.

INCOTERMS reprezintă un ansamblu de reguli în domeniul vânzării internaționale de mărfuri care definesc responsabilitatea în cadrul tranzacțiilor internaționale. Ele se aplică doar dacă părțile au făcut trimitere expres în contractul lor la una dintre acestea.

Scopul regulilor INCOTERMS este de a facilita tranzacțiile comerciale, de a se evita eventualele litigii ce pot apărea ca urmare a faptului ca părțile contractante nu cunosc diferitele practici comerciale în vigoare în țările partenerilor. Referirea la o condiție de livrare INCOTERMS într-un contract comercial definește în mod expres obligațiile părților cu privire la: riscuri, costuri, angajarea transportului și vămuire, reducând astfel potențiale complicații din punct de vedere legal. Normele stabilesc care dintre părțile contractului de vânzare (cumpărător sau vânzător) suportă costurile de transport, vamă și asigurare de mărfuri, cine are responsabilitatea și riscul de transport în cadrul contractului de vânzare încheiat între părți.

Regulile INCOTERMS sunt publicate la intervale regulate de către Camera de Comerț Internațională (ICC) și ajută părțile unui contract de vânzare-cumpărare să reglementeze obligațiile vânzătorului și cumpărătorului, precum și transferul riscurilor și repartizarea costurilor la schimbul de mărfuri. Prevederile INCOTERMS pot fi utilizate de către părți într-un un contract de vânzare-cumpărare, când se tranzacționează mărfuri sau bunuri corporale, dar nu sunt obligatorii.

Utilizarea acestor reguli facilitează comerțul de mărfuri, în special pentru importuri și exporturi, deoarece unifică regulile pe care legea din diferite jurisdicții le poate reglementa diferit.

Prevederile INCOTERMS au fost modificate de mai multe ori, în acord cu standardelor actuale și practicilor comerciale. Aceste regulile comerciale sunt revizuite la fiecare 10 ani. Ultima versiune a condițiilor de livrare INCOTERMS a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2020 și acordă o atenție sporită securității în circulația mărfurilor, flexibilității în acoperirea asigurării în funcție de natura bunurilor și de modalitatea de transport, permit părților să stabilească cu ușurință regulile de livrare/recepție a mărfurilor.

Sunt 11 reguli INCOTERMS, recunoscute la nivel mondial și sunt utilizate în mai mult de 30 de limbi diferite, fiecare regulă fiind exprimată printr-o prescurtare de trei litere, ce reprezintă un tip de vânzare internațională de mărfuri.

Fiecare regulă INCOTERM conține 10 capitole, astfel:
– Condiții generale
– Licențe, autorizații, formalități vamale
– Contracte de transport și asigurare
– Formalitățile de livrare
– Transferul riscurilor
– Alocarea costurilor
– Notificări către părți (flux de informații)
– Dovada livrării
– Inspecția, verificarea, ambalarea și marcarea
– Asistență cu informații și costuri conexe

Avantajul utilizării acestor reguli:
– permit o economie de timp și spațiu contractual și conferă siguranță tranzacției, pentru că înlătură riscul unor neclarități între diferite clauze;
– părțile, în loc să negocieze conținutul contractului de vânzare-cumpărare, obligațiile vânzătorului și cele ale cumpărătorului, negociază doar regula INCOTERMS pe care înțeleg să o aplice.

Redăm mai jos cele 11 condiții INCOTERMS, cu caracteristicile fiecăreia în parte:

EXW – Ex-Works

• Cumpărătorul își asumă aproape toate costurile și riscurile pe parcursul procesului de transport
• Singura responsabilitate a vânzătorului este să se asigure că persoana care achiziționează poate accesa bunurile
• Odată ce cumpărătorul are acces la bunuri, totul depinde de acesta (inclusiv încărcarea acestora)

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: la depozit, birou sau de oriunde sunt colectate bunurile.

DAP – Livrare la locul stabilit

• Vânzătorul acoperă costurile și riscurile de transportare a bunurilor către o adresă stabilită
• Bunurile sunt considerate livrate atunci când ajung la adresă și sunt pregătite pentru a fi descărcate
• Responsabilitățile privind exportul și importul sunt aceleași ca în cazul Livrare la terminal

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: atunci când bunurile sunt pregătite pentru descărcare la adresa stabilită.

DDP – Taxe vamale de livrare achitate

• Vânzătorul are aproape toate responsabilitățile pe parcursul procesului de transport
• Acoperă toate costurile și riscurile de transport al bunurilor la adresa stabilită
• De asemenea, vânzătorul se asigură că bunurile sunt pregătite pentru descărcare, îndeplinește formalitățile de export și de import și achită toate taxele

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: atunci când bunurile sunt pregătite pentru descărcare la adresa stabilită.

CIP – Cost de transport și asigurare achitate

• Aceleași responsabilități ale vânzătorului ca în cazul Cost de transport achitat, cu o singură diferență: vânzătorul achită, de asemenea, pentru asigurarea bunurilor
• Vânzătorul este obligat să cumpere doar asigurarea minimă posibilă
• În cazul în care cumpărătorul dorește o asigurare mai cuprinzătoare, trebuie să se ocupe singur de această problemă

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când transportatorul cumpărătorului primește bunurile.

DPU – Livrare la destinație

• Vânzătorul este responsabil de costurile și de riscurile livrării bunurilor la un terminal stabilit
• Terminalul ar putea fi un aeroport, un depozit, un spațiu rutier sau pentru containere
• Vânzătorul se ocupă de declarațiile vamale și descarcă bunurile la terminal
• Cumpărătorul se ocupă de formalitățile vamale de import și de orice obligații legate de acestea

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: la destinație.

FCA – Gratuit la transportator

• Este responsabilitatea vânzătorului de a transporta bunurile la transportatorul cumpărătorului, în locația stabilită
• De asemenea, vânzătorul trebuie să asigure formalitățile vamale de export pentru bunuri

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când transportatorul cumpărătorului primește bunurile.

CPT – Cost de transport achitat

• Aceleași responsabilități ale vânzătorului ca în cazul Gratuit la transportator, cu o singură diferență: vânzătorul acoperă costurile de livrare
• La fel ca în cazul Gratuit la transportator, este responsabilitatea vânzătorului să asigure formalitățile vamale de export pentru bunuri

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când transportatorul cumpărătorului primește bunurile.

FAS – Gratuit lângă navă

• Vânzătorul își asumă toate costurile și riscurile, până în momentul în care bunurile au fost livrate lângă navă
• Cumpărătorul preia riscurile și se ocupă de formalitățile vamale de export și de import

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: atunci când bunurile au fost livrate lângă navă.

FOB – Îmbarcare gratuită

• Vânzătorul își asumă toate costurile și riscurile până când bunurile au fost livrate la bordul navei
• De asemenea, se ocupă de formalitățile vamale de export
• Cumpărătorul își asumă toate responsabilitățile, de îndată ce bunurile sunt încărcate

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când bunurile au fost livrate pe navă.

CFR – Cost și marfă

• Vânzătorul are aceleași responsabilități ca în cazul Îmbarcării gratuite, dar trebuie să achite și costul aducerii bunurilor în port
• La fel ca în cazul Îmbarcare gratuită, cumpărătorul își asumă toate responsabilitățile, imediat ce marfa ajunge la bord

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când bunurile sunt la bordul navei.

CIF – Cost, asigurare și marfă

• Vânzătorul are aceleași obligații ca în cazul Cost și marfă, dar trebuie să acopere și costurile de asigurare
• La fel ca în cazul Îmbarcare gratuită, este necesară doar achiziționarea unei acoperiri minime
• În cazul în care cumpărătorul necesită o asigurare mai cuprinzătoare, achitarea va fi responsabilitatea sa

Riscurile se transferă de la vânzător la cumpărător: când bunurile sunt la bordul navei.