Fondul de comerț (partea a II-a)

Autor: Alina Grădinariu

Continuăm cu prezentarea regimului juridic al fondului de comerț, amintind că în articolul anterior am prezentat deosebirile dintre fondul de comerț și patrimoniu, urmând ca acum să abordăm problema delimitărilor între elementele fondului de comerț, magazinul în care își desfășoară activitatea comerciantul, vadul comercial, clientelă, precum și despre caracteristicile fondului de comerț.

Caracteristicile fondului de comerț:
1. este o universalitate de fapt care reunește bunuri;
2. e un bun mobil;
3. este un bun incorporal.

Actele juridice asupra fondului de comerț:
1. donația;
2. vânzarea;
3. locațiunea;
4. garanția reală mobiliară;
5. transmiterea ca aport într-o societate comercială.

Elementele corporale ale fondului de comerț:
a) bunurile mobile – când sunt strâns legate de activitatea comercială și devin indispensabile exercitării comerțului: ex. utilajele, instalațiile etc.;
b) bunurile mobile corporale, cum sunt: materiile prime, materialele destinate a fi prelucrate, mărfurile – rezultate din activitatea comercială.

Elementele incorporale ale fondului de comerț sunt cuprinse drepturile care privesc:
– firma, emblema,
– clientela, vadul,
– brevetele de invenție, mărcile, dreptul de autor

Clientela este definită în literatura de specialitate ca fiind totalitatea persoanelor fizice și juridice care apelează în mod obișnuit la același operator economic, adică la fondul de comerț al acestuia, pentru procurarea unor mărfuri și servicii.

Important de reținut în privința noțiunii de clientelă:
1. constituie o valoare economică fără de care comerciantul nu poate exista;
2. operatorul economic cheltuie, investind bani și timp pentru formarea, câștigarea și dezvoltarea clientelei.

Pentru conceperea unei afaceri este recomandat efectuarea unor studii și previzionări fundamentate pe clientela potențială precum și pe factorii care o determină și o influențează.

Factori care influențează clientela:
– firma (reputația numelui comercial), emblema, marca de fabrică,
– vadul comercial,
– drepturile de proprietate industrială

Pentru a fi introdusă în fondul de comerț, clientela trebuie să fie:
a) comercială, spre a se deosebi cea civilă a medicului, avocatului, notarului sau a meșteșugarului;
b) personală, pentru a se distinge de clientela altui comerciant;
c) actuală, pentru că odată cedată sau pierdută, clientela nu mai poate fi considerată ca element al unui fond individualizat de comerț.

Întrucât clientela este strâns legată de fondul de comerț, dreptul la clientelă nu poate fi transmis separat, ci numai în cadrul fondului de comerț.

Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerț de a atrage publicul, (clientela) și, împreună cu clientela, constituie elemente indispensabile ale fondului de comerț.

Factorii care influențează vadul comercial:
a) factorii obiectivi de tipul: locul de amplasare a magazinului unde comerciantul își desfășoară activitatea, locul unde se afla fabrica, spațiul de depozitare în raport cu căile de comunicație etc.;
b) factorii subiectivi precum: calitatea personalului (vânzătorilor), comportamentul față de clienți, publicitate, reclame, bonusuri, preferințe, reduceri de preț etc.

Concluzionăm arătând că nu există fond de comerț fără clientelă, iar existența clientelei condiționează existența fondului; fondul de comerț există din momentul în care există o clientelă, chiar și în situația când nici un alt element – drept de închiriere, mărfuri, emblemă – nu este constatat.

Există o strânsă legătură între clientelă și vadul comercial, care configurează în final rentabilitatea activității comerciale specifică unui fond de comerț. Aptitudinea fondului de comerț de atragere a clientelei constituie rezultatul unor factori precum locul unde se află amplasată unitatea, calitatea mărfurilor și serviciilor oferite, prețurile practicate, comportamentul personalului comerciantului în raporturile cu clienții, abilitatea în realizarea reclamei și publicității comerciale etc.