INSTRUIRE, SPECIALIZARE SI PERFECTIONARE

Măsuri de creștere a adaptabilității angajaților la mediul economic în schimbare – I

Autor: Hrusca Mihaela

Succesul unei organizaţii e determinat şi de calitatea resurselor umane, de procedurile prin care se face atragerea şi menţinerea celor mai strălucite talente, care să realizeze cele mai dificile sarcini cu acelaşi entuziasm cu care le realizează pe cele uşoare.

Învațarea, jocul, creaţia contribuie din plin la îmbunătăţirea adaptabilităţii forţei de muncă fapt care servește atât interesului lucrătorilor, cât şi al angajatorilor și asta în condițiile în care programele de dezvoltare a organizaţiei se lovesc în majoritatea cazurilor de rezistenţa oamenilor faţă de schimbare.

Schimbarea semnifică o transformare sau o modificare a stării existente, un transfer de la o stare la alta sau de la condiţii anterioare la conditii noi.

Implicarea oamenilor în planificarea schimbării constă în participarea acestora la realizarea schimbării, prin dezbateri, analiza propriilor sentimente, informaţii etc.

Reducerea anxietăţii create de schimbare se referă la identificarea surselor de disconfort provocate de teama de schimbare şi limitarea sancţiunilor sau ameninţărilor ca mijloace de convingere în realizarea schimbărilor.

Se pot organiza în acest sens perioade experimentale pentru familiarizarea cu munca în noile condiţii în care eşecurile nu vor fi penalizate.

Scopurile indivizilor şi grupurilor sociale trebuie legate se scopurile schimbării pentru a limita stările conflictuale ce pot apărea pe parcursul schimbării.

Condiţiile ce facilitează schimbarea sunt urmatoarele:

1. realizarea unui grad mare de încredere între conducere şi salariaţi obţinut printr-o colaborare permanentă şi activă;

2.existenţa unor sisteme eficiente de negociere şi consultanţă în cadrul organizaţiei;

3. înlăturarea deficienţelor din sfera angajărilor de personal; adaptarea unor criterii obiective de selectare;

4. existenţa în cadrul organizaţiei a unor metode clare de calcul a salariilor şi recompenselor pentru munca depusă şi asigurarea securităţii muncii.

Avantaje:

Programele de dezvoltare ale organizaţiilor reprezintă o nouă filosofie existenţială cu accentul pus pe libertatea individuală, autoexprimare şi comunicare profundă.

Accentul se deplaseaza pe practicile participative şi eforturile de grup, şi urmăreşte îmbunătăţirea capacităţii de comunicare a oamenilor.

Programele de dezvoltare organizaţională se pot aplica în condiţii stabile de organizare şi mediu. Existenţa organizaţiei nu trebuie să fie ameninţată în momentul introducerii programului (stare de faliment) de lichidare.

Majoritatea programelor de dezvoltare au pus accentul pe perfecţionarea sistemului relaţiilor interpersonale existente şi nu pe schimbarea structurală (aceasta mai ales datorită dorinţelor majorităţii organizaţiilor).

Schimbările în organizaţii bazate pe practici participative au dus la înlocuirea managementului clasic cu modelul bazat pe resursele umane.

Creșterea adaptabilităţii forţei de munca trebuie să devină obiectiv permanent al actului managerial întrucât parcurgem un moment al evoluţiei social-economice în care schimbarea începe să devină o constantă cotidiană. Tehnologiile nu mai au răbdare, inventica şi inovarea sunt cuvinte de ordine. Astfel doar prin maximizaea capacității de adaptabilitate dezvoltarea organizaţională – poate avea  un ritm care să ţină pasul cu schimbările tehnologice asigurând relaţii sănătoase intra şi intergrupuri şi ajutând grupurilor în a anticipa, iniţia şi conduce schimbarea.