Rolul, puterea și răspunderea administratorului unei firme

Autor: Adina Sardare

Având gestiunea curentă a societății comerciale de orice fel, administratorii realizează efectiv funcția de conducere curentă a afacerilor societății.

Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege. Raporturile dintre administrator și societate sunt contractuale, deoarece administratorul este desemnat prin contractul de societate sau prin hotărârea asociaților.

In anumite cazuri, mandatul are la bază un contract de muncă încheiat între administrator și societate. Această situație se întâlnește în cazurile în care administratorul este o persoană care nu are calitatea de asociat.

Obligațiile administratorului rezultă din împuternicirile date de asociați și care sunt clar prevăzute în actele constitutive ale societății ori in hotărârile adoptate de către adunarea asociaților. Voința mandatului se manifestă nu numai prin numirea mandatarului și fixarea sferei sale de acțiune, ci și în revocarea mandatarului. Fiind un mandatar, administratorul este revocabil.

Administrarea unei firme se realizează de unul sau mai mulți administratori. Ei sunt desemnați prin actul constitutiv al societății sau ulterior, de adunarea asociaților. De regulă, administratorii sunt numiți pe o perioadă nedeterminată. La încheierea actului constitutiv se consideră că alegerea lor coincide în timp cu durata societății.

Întrucât administratorul încheie acte juridice pentru realizarea scopului pentru care a fost înființată societatea, persoana fizică desemnată ca administrator trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină. Astfel, potrivit prevederilor art. 73 pct.1 din Legea 31/1990, republicată, “persoanele care, potrivit legii, nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere și ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi”.

Prin urmare, desemnarea ca administrator a unei persoane incapabile are drept consecință decăderea acesteia din drepturile conferite funcției de administrator. Actele juridice încheiate de o asemenea  persoană sunt lovite de nulitate.

Atribuțiile administratorilor sunt prevăzute prin lege. Ei îndeplinesc rolul de mandatari ai societății, în limitele mandatului conferit, putând încheia orice acte juridice necesare pentru funcționarea societății. Puterile administratorilor nu pot fi delegate. În activitatea pe care o desfășoară, administratorii trebuie să acționeze numai în interesul societății.

Legea nr. 31/1990, republicată, stabilește obligațiile care revin administratorului societății, unele privind însăși constituirea societății, iar altele funcționarea societății. Dintre categoriile de atribuții, amintim:

• Îndeplinirea formalităților necesare constituirii societății;
• Aducerea la îndeplinire a hotărârilor adunării generale;
• Participarea la adunările generale, la ședințele consiliului de administrație și ale organelor de conducere similare acestora;
• Operațiuni care nu implică, pentru validitatea lor, hotărârile adunării generale ori ale organelor de conducere;
• Reprezentarea societății în raporturile cu alte subiecte de drept, în fața organelor de jurisdicție și a celor cu care societății i se impun, legal, relații, de regulă, de natură administrativă;
• Asigurarea efectuării vărsămintelor la capitalul social;
• Constituirea și ținerea registrelor obligatorii ale societății;
• Asigurarea întocmirii bilanțului și a contului de profit și pierderi;

Potrivit Legii nr. 31/1990, administratorul societății poate face toate operațiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a scopului societății, cu excepția restricțiilor menționate în actul constitutiv.

În limitele menționate, administratorul poate încheia acte de conservare, actele de administrare și actele de dispoziție pe care le impune gestiunea societății.

Actele de dobândire de către societate  a unor bunuri de la un fondator sau acționar sunt supuse condițiilor prevăzute de art. 44 pct. 1 din lege. Sunt avute în vedere actele juridice de dobândire de către societate, încheiate într-un interval de cel mult 2 ani de la constituire sau de la autorizarea începerii activității societății, în schimbul unei sume sau altei contravalori reprezentând cel puțin o zecime  din  valoarea capitalului social subscris. Asemenea acte juridice trebuie supuse aprobării prealabile a adunării generale a acționarilor, menționate în Registrul Comerțului și publicate în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă răspândire. Nerespectarea acestor cerințe legale atrage nulitatea actelor juridice.

Nu sunt  supuse cerințelor legale menționate mai sus, operațiunile de dobândire efectuate în cadrul activității curente a societății, cele făcute din dispoziția unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești și nici  cele făcute în cadrul operațiunilor de bursă.

Administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societății, numai după obținerea aprobării adunării generale extraordinare, potrivit art. 115 și 150 din lege.

Important de reținut este faptul că puterea de a reprezenta societatea este distinctă de puterea de administrare a societății. Puterea de reprezentare există numai dacă ea  a fost conferită administratorului. Astfel, prin voința asociaților, mandatul administratorului poate fi limitat la gestiunea internă sau poate să cuprindă si puterea de reprezentare. În aplicarea principiilor  generale ale mandatului, legea prevede că administratorul care are dreptul de a reprezenta societatea nu îl poate transmite altei persoane, decât dacă aceasta facultate i s-a acordat in mod expres (art. 71 din Legea nr. 31/1990).

Revocarea administratorilor se face de către adunarea generală a acționarilor, în condițiile de cvorum si majoritatea prevăzută de lege pentru luarea hotărârilor de către acest organ de decizie al societății, indiferent dacă administratorii au fost desemnați prin actul constitutiv sau ulterior prin adunarea generală.

În situația pierderii încrederii societății în administrator, pentru motive juste, potrivit  prevederilor art. 137 pct.1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, “administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor”, fără a fi încunoștiințat cel in cauză, Aceasta măsură poate interveni si ca o sancțiune pentru nerespectarea obligațiilor contractuale sau legale, incompetență, fraudă, activitate ineficientă, greșeli în gestiune, etc.

Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale de revocare a administratorilor vor fi depuse în termen de 15 zile în Registrul Comerțului spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial.

Potrivit dispozițiilor art. 216 alin. 2 din noul Cod civil “administratorii nu pot ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție”, însă dacă dovedesc un prejudiciu, ei pot cere doar despăgubiri, în cazul in care revocarea a avut loc în mod abuziv sau fără justă cauză.

Încetarea funcției de administrator poate interveni pentru motive ce țin de voința societății (revocarea), de persoana administratorului (renunțarea la mandat, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societății).

Reglementarea mandatului administratorului este contractuală și legală, aceasta dublă natură a obligațiilor și răspunderii definește funcția de administrator al societății comerciale și, în același timp, o deosebește de alte funcții juridice.

În următoarele materiale, vom prezenta formele răspunderii juridice a administratorilor.